Sunset

Capitolul 2: Mafia si Curse

Dupa aproximativ 3 ore petrecute in biblioteca liceului, m-am decis sa renunt la atitudinea de fata silitoare si pusa mereu pe invatat si sa o caut pe Eve. Mi-am strans in graba lucrurile pentru proiectul la Engleza si am scapat de locul ce se cufunda mereu in tacere de mormant, evadand in holul pe care eu il numesc "jungla", cunoscut drept coridorul scolii. 

Mii si mii de fete, cu diferite emotii se afisau in liceu si pretindeau ca au o poveste pe care o puteau ascunde la nesfarsit, dar nu era atat de greu sa realizezi cand cineva era preocupat, adancit in ganduri, trist, fericit, chiar si cand era gol in inima cat si in minte. Mereu fata exprima totul, fie ca ne dorim sau nu. Cei care isi ascund sentimentele sunt priceputi in a se juca mereu cu sentimentele altor, astfel incat au invatat cum sa se prefaca pentru a primi ce vor sau pentru a nu putea fi intelesi. Acele persoane sunt grupul popularilor, cunoscuti de mine, si sper ca numai de mine, ca Zeii si Zeitele falsitatii. Niciodata nu m-am intrebat cum ar fi fost sa fac parte din astfel de categorie sociala, si probabil, de-a lungul liceului nici nu aveam sa aflu.

Hoinarind pe hol, cu nasul in telefon si cartile tinute in mana, am intrat, accidental, intr-o persoana, care, aparent, dorea sa fie imbrancita pe cinstite de oricine trecea. Mi-am revenit din urma impactului si am incercat sa descopar pe cine am lovit. O voce feminina m-a facut sa imi dau seama, in fata mea, aflandu-se o eleva din acelasi an cu mine.

- Hei, nu vezi pe unde mergi?

Fata se intoarse cu fata spre mine si am fost socata sa observ frumusetea acesteia. Era cam de aceeasi inaltime ca mine, era slaba si avea formele bine iesite in evidenta, purta o pereche de blugi albi stramti, un tricou franjurat la baza de jur imprejur, o geaca de piele si sandale cu toc. Parul il avea in bucle si era de un roscat spre castaniu, cu mici suvite deschise pe alocuri. Ochii de culoare ciocolatie erau scosi in evidenta de machiajul bine lucrat, de o linie a ochilor perfect conturata si de genele lungi si dese. Avea pe umar o geanta de ultim sezon si in mana trona un iPhone 6. Fata ma analiza din cap pana-n picioare si am vrut sa-mi cer scuze, dar mi-o lua inainte.

- Hei, tu esti tipa aia care era cu boboaca azi si i-a facut cu ou si otet pe fitosi. Imi place de tine. Apropo, eu sunt Loren Black, incantata.

Am zambit timid si ma uitam la ea socata, uimita si nedumerita de atitudinea ei. Totusi imi placea de ea, parea o persoana de treaba, la prima vedere cel putin.

- Sunt Kira. Kira Davis.

- O Doamne, esti fata laudata de toti profii la orice materie pentru capacitatea ta de a scrie si de a face deductii logice, nu pot sa cred. Trebuie sa iesi cu mine la o tigara sa discutam tot despre ce stii legat de fitosii aia si crede-ma, chiar as vrea sa vorbim.

- Ăăă, ook, trebuie sa o gasesc pe EVe si dupa as putea merge.

- Te ajut eu sa o cauti, chiar vreau sa o cunosc pe aceasta boboaca.

I-am zambit sincer si am pornit amandoua in cautarea blondei. Am ajuns in curtea liceului si am vazut un grup mare de persoane intr-un cerc si niste voci se auzeu, parca, certandu-se.

Oh, Doamne, Eve, zi-mi ca nu esti tu.

Am dat lumea la o parte din calea mea, ca, spre uimiera mea, sa o vad pe Eve, plangand in mijlocul multimii si pe John cu un zambet satisfacut, alaturi de Barbie. M-am indreptat rapid spre micuta plangacioasa si am luat-o de acolo, nu inainte sa ma uit spre John.

- Ce i-ai facut, derbedeule?

- Eu? Ma jignesti, micuta Kira. Nu i-am zis nimic, decat ceea ce nu voia sa auda.

Eve plangea in bratele mele, asa ca am trimis-o la Loren.

- Du-o de aici. Ne vedem la Hell Blau.