Bloody Moon

27.

Am zambit amar. Nu pot sa.mi zic ca.mi placea situatia, dar cred fiecare cuvant pe care l.am spus. Nimeni nu mai zicea nimic.

"Eu merg sa.mi strang lucrurile."

Am urcat rapid scarile pana in camera. Am cautat un rucsac si am gasit unul aruncat undeva in dressing. Mi.am pus in el strictul necesar si l.am inchis.

Am intrat in baie pentru a face un dus si a ma schimba. Mi.am luat o pereche de blugi negri lungi taiati la genunchi, un tricou gri inchis simplu, o geaca de piele neagra pana la jumatatea spatelui si bocancii negri. Mi.am prins parul intr.o coda impletita intr.o parte si am iesit. Mi.am luat rucsacul, mergand jos si aruncandu.l pe una din canapelele din sufragerie.

Edward a intrat in camera.

"Hei." i.am zis simplu.

"Ce.o sa facem cu vampirii?" m.a intrebat brusc.

"Cred ca va descurcati si fara mine." i.am raspuns nonsalant.

Asta era ultimul lucru la care m.as fi gandit acum.

"Vrei sa vin cu tine?" m.a intrebat.

M.am incruntat.

"De ce as vrea asta?"

"Stiu si eu... poate ca sa nu fi singura."

"Credeam ca stii ca asta ma deranjeaza prea putin."

"Ma rog. Ne mai vedem, Evil."

"Pa, Edward."

A disparut din fata mea, probabil urcand in camera.

Tocmai cand sa.mi dau colierul jos, au aparut si Jake, Kira, Mark si Aiden.

"Chiar pleci, ha?" a intrebat Jake.

"Da, asa se pare."

"O sa.mi lipsesti, Evil!" mi.a zis Kira venind sa ma imbratiseze.

Nu i.am raspuns, dar am pus o mana pe spatele ei. E prea ciudat.

"Cred ca toti suntem de acord aici." a aprobat Mark.

Am zambit.

"Sa mai treci pe aici. Nu uiti de gasca ta." mi.a transmis Jake.

"Niciodata." i.am raspuns.

Au plecat din camera cu un ultim 'Pa', ramanand doar eu cu Aiden care se uita la rucsac.

"Acum ca ma gandesc, as fi vrut ca prima data cand ne.am vazut sa fie intr.un alt context. Dar daca as fi avut de ales intre ziua aia si a nu te intalni, tot cu aia as ramane."

Am zambit nestiind ce sa spun. Am tras aer adanc in piept pentru urmatoarele cuvinte.

"O sa.mi lipsesti Aiden."

S.a uitat mirat spre mine, avand in vedere ca eu nu prea imi exprim sentimentele.

"Si tu mie, Evil."

M.a imbratisat, eu facand.o inapoi, intr.un fel stangaci.

"E deja noapte."

"Fa.o." mi.a zis fara sa ma priveasca.

Am vrut sa.mi scot colierul, dar parca nu puteam. La propriu. Trageam de el in sus, dar nu se misca.

"Nu pot sa.l scot." am zis incepand sa ma panichez.

"Ce?! Mai e putin pana la luna sangerie."

"Pai, ajuta.ma geniule!"

A luat de lant, tragand de el sa.l rupa.

"Ah!" a exclamat, uitandu.se spre maini.

"Ce e?" am intrebat.

"M.a ars lantul."

"Cum sa te arda?"

"Intreaba.l pe el."

Mi.am dat ochii peste cap. In urmatoarea secunda, parca avand viata, lantul a fost tras din mainile mele, izbindu.se puternic de corp.

"Ce nai..?!"

Din colier a inceput sa iasa un fum rosu, care s.a transformat usor in lichid. Sange. Eu si Aiden ne uitam spre lichidul care se scurgea pe podea. Se facuse o balta in mijlocul sufrageriei. A inceput sa se ridice prinzand forma. Acea forma, era copia mea. Aceeasi inaltime, aceleasi forme, acelasi par. Ma rog, era rosie fiind facuta din sange dar ati prins ideea. Se uita la noi. Isi plimba privirea de la unul la altul, ramanand pe mine. Nu stiam ce sa fac. Stateam incremenita parca neputand sa ma misc de acolo de unde eram.

A inceput sa vina spre mine. Voiam sa ma dau in spate. dar ceva ma tinea in loc. Tot ce puteam sa fac era sa ma uit. Ma simteam ca o proasta din filme, care in loc sa fuga, sta pe loc si tipa. Macar eu nu tip...

Se apropia putin cate putin. Pana la urma cred ca s.a plictisit, pentru ca in urmatoarea secunda s.a ridicat de la sol si a venit spre mine in viteza. A intrat prin mine. M.am clatinat cazand pe jos.

Simteam cum culoarea ochilor incepuse sa se schimbe, iar eu nu o puteam controla. Nu mai aveam controlul. M.am ridicat in picioare.

"Aiden, fugi!" am tipat inainte ca Bloody Moon sa preia controlul asupra mea.

Am simtit cum sangele a inceput sa mi se umple cu ura. Mi.am plimbat privirea prin camera, ramanand pe Aiden, care ma privea ingrozit.

In urmatoarea secunda a iesit pe usa, fugind in padure. Imi place vanatoarea.

Am iesit dupa el. Am inspirat, folosindu.mi simturile de doua ori mai dezvoltate decat inainte. Crengi rupte sub greutatea cuiva, respiratie accelerata. Mirosul Alpha.ului. Sa.nceapa vanatoarea.

Am fugit in padure, avand viteza unui vampir. Evitam copacii la limita, nepasandu.mi de altceva in afara de scopul meu si anume ucisul Alpha.ului. Simteam mirosul lui Aiden din ce in ce mai bine, ceea ce insemna ca ma apropiam. Cand a intrat in raza mea vizuala, am marait ca sa stie ca sunt acolo. In timp ce fugeam, am sarit intr.un copac. M.am dus cat mai sus, apoi am sarit pe creanga copacului de langa. Il fugaream de la inaltime. Am marit viteza, astfel intrecandu.l.

Prapastia incepea sa se vada. Am facut stanga brusc, sarind din copac de la o inaltime de vreo 15 metri. Nimic prea greu. Am aterizat pe vine intr.o pozitie demna de un film de actiune. Craterul care se formase in jurul meu facea totul sa para mai interesant. M.am ridicat nonsalanta. L.am vazut pe Aiden care fugea, nestiind ca vine direct spre mine. Cand m.a vazut, s.a oprit, vrand sa se intoarca. Prea tarziu. In urmatoarea secunda eram langa el.

Mi.am scos ghearele si l.am luat de gat ridicandu.l de la sol. Nori negri s.au adunat, acoperind cerul, totusi lasand luna sa se vada. Mai erau doar cateva secunde. L.am izbit pe Alpha de copac. Lumina argintie a lunii a devenit rosie. Atunci, ochii lui Aiden s.au facut rosii, prinzandu.ma de mana cu care il tineam, infigandu.si ghearele in incheietura mea. Durerea mi.era indiferenta. L.am strans mai tare simtind toata puterea pe care mi.o dadea luna sangerie. Am tras aer adanc in piept vrand sa termin cu Alpha.ul asta care imi strica planurile.

N.am mai avut de unde sa trag aer. M.am uitat in jos, vazand ghearele lui in inima mea.

"Nu!" am tipat.

Am cazut pe jos, incercand sa.mi reacapat suflul. Nu mai puteam. Plamanii mei refuzau oxigenul. Am privit fix luna. Culorea sangerie a inceput sa dispara.

Nu! Aiden! Mai e viu? Am incercat sa.mi misc capul, dar nu puteam. Tot ce puteam vedea era luna care revenise la culoarea ei normala. Si eu imi revenisem. Poate ca prea tarziu...

A/N: Hei guys! E luni! Am reusit sa termin si capitolul asta, in sfarsit. Tot ce pot sa zic este ca sper ca v.a placut pentru ca stiu ca celalalt nu a fost prea reusit...
Oricum, astept comentariile si parerile voastre!