Buchet de amintiri

5. Sărutul

Își așează mâinile pe talia mea și mă lipește de el până când nu mai sunt decât materialele subțiri ale hainelor noastre cele ce ne despart trupurile. Sărutul e flămând, plin de dorință și pasiune. Îmi linge, mușcă și mângâie buzele cu ale sale. Limba lui îmi explorează orice colțișor al gurii mele. Ne le atingem una de alta, le mângâiem una cu cealaltă. Ne devorăm gurile unul altuia și ne lăsăm pradă emoțiilor. Nu m-a mai sărutat așa niciodată până acum. Aș putea să mă obișnuiesc cu asta! Îi simt excitarea prin materialul care ne desparte și gem în gura lui. Al dracului să fiu dacă nu m-am udat!

Ce se întâmplă cu mine? Până acum nu am mai simțit asta în preajma lui și cred că o să ajung să o iau razna dacă nu punem punct sărutul aici. Nu de alta, dar de la atata abstinență sunt în stare să sar eu pe el și să îl violez eu pe barul ăsta în faţa tuturor.

Îi mângâi obrazul cu palma și încerc să mai domolesc sărutul. Slăbește și el strânsoarea brațelor în timp ce încetinește și intensitatea asaltului buzelor sale. Acum nu mai e decât o simplă mângâiere a buzelor, un sărut cast ca a unor copii care abia se înfruptă din tainele ademenitoare ale iubirii. Zâmbesc tâmp. Ne lipim frunțile și respirăm precipitat. Oare cât a trecut? Un minut? Două? Zece? Nu știu și nici nu îmi pasă.

-Mai vreau săruturi de astea. Îi comunic eu primul lucru care îmi trece prin minte.

Chicotește și îmi depune un pupic scurt le buze.

-Vei mai primi săruturi de astea. Vine și răspunsul lui. Acum ce zici de un dans?

-Ar fi chiar perfect! Trebuie să te salvez de roșcată să nu mi te fure.

-Nicio șansă. Îmi răspunde el făcându-mi din ochi

După schimbul de replici ne îndreptăm agale spre ringul de dans, el tinându-și mâna protector pe spatele meu.

Inima mea e mai confuză ca oricând. Ceea ce simt când sunt cu George nu se compară cu ce am simțit cu Lucian. Cu George totul e confortabil și stabil, este amuzant și de durată. Cu Lucian nimic nu e sigur. Sunt îndrăgostită până peste cap de el, dar nu îmi poate oferi decât speranțe deșarte și buchete de amintiri. Adevărul crud mă lovește! Sunt îndrăgostită de Lucian...

***

E în jur de 1:00 dimineața. Am rămas la masă cu un cuplu și o brunetă cam expirată, din punctul meu de vedere care încearcă să facă conversație. George s-a dus cu Anghel să mai aducă niște băuturi și m-a lăsat pe mine să fiu torturată aici. Îmi va plăti pentru asta!

-Anais, șiii... fratele tău ce mai face? Mă întreabă bruneta. Dacă nu mă înșel e una din sutele cărora li s-au scurs băluţele după frate-miu mulți ani de zile.

-Își organizează nunta. Îi răspund eu sec.

Se parcă că nu se aștepta la asta. Hm! În fine! Cu atât mai bine... Nu o să mă mai sece cu întrebări prostești până reușește să proceseze informația.

Intre timp vine și George cu băuturile, dar am un șoc major când îi văd însoțitorii: fratele meu la braţ cu viitoarea lui soţie și pe el însoțit de iubita sau logodnica lui (ce o mai fi și ea). Nu mă pot abține și dau drumul gurii păcătoase:

-Iubire, dar te-ai reprodus pe drum spre bar și înapoi? Când v-aţi înmulțit? Chicotesc ușor ca să-mi mai îndulcesc tonul aspru.

-Doar mă știi cât sunt de bun. Îmi răspunde el glumind. Lasă tava pe masă și se așează lângă mine furându-mi un pupic.

-Bună seara. Salută politicos frate-miu.

-Băi, dar nu îţi pupi sora? Îl dojenesc eu.

Mă ridic și mă las absorbită de îmbrățișarea lui și de parfumul familiar. Nu aș da pentru nimic în lume o îmbrățișare de la el. E cel mai bun calmant. E ceea ce îmi aduce zâmbetul pe buze. Teo e stâlpul meu de susținere. Nu știu ce m-aș face fără el.

După ce scap din brațele lui, îmi salut cum se cuvine cumnata:

-Ce faci, draga mea? Cum l-ai convins pe ursul ăsta să mai iasă din bârlog?

-Nu e meritul meu. Trebuie să îi mulţumesc lui Lucian pentru asta. Chiar îmi era dor de o ieșire și totul o să fie mai distractiv cât timp ești tu aici.

Șocul a pus stăpânire pe mine, dar la ce bun atâtea ore de pregătire, dacă nu sunt capabilă să îl ascund. Decid să îmi folosesc abilitățile pe care le-am căpătat pe timpul facultății și ascund orice urmă de emoție. Adopt cel mai fals zâmbet și mă pregătesc să îi salut și pe ceilalți doi. Încep cu ea. O îmbrățișez scurt și îi sărut obrazii. Suntem două fete civilizate, iar ea nu are de unde ști că logodnicul ei e cel care m-a făcut femeie și bărbatul de care am fost toată viața îndrăgostită până în prezent.

Mă îndepărtez și de ea. Acum urmează partea grea. Corpul meu a luat-o razna numai anticipând mișcarea și mă simt ca și când aș fi băut o găleată de cafea. Dinozauri se plimbă prin stomacul meu și pielea mi se face de găină. Fir-ar al naibi de corp trădător!

Deși mă simt ca o adolescentă excitată, îmi iau masca de femeie sigură pe sine și mă apropii de el. Îi strâng mâna și îi urez bun venit. Mă îndepărtez de el cât de repede pot și iau loc în poala iubitului meu. Îi zâmbesc galeș lui George și îi capturez buzele într-un sărut demn de filme pentru adulți. La asta sigur nu se aștepta nimeni.

Încă o rundă câștigată de mine pe ziua de azi. 2 Anais, 0 Lucian.

N. A.

Hopa! ce am scos din pălărie oare? O fi un capitol nou? :))

Se pare că m-a "pălit" inspiraţia weekendul ăsta și ce să vezi? M-am gândit eu că ar fi bine să îmi exersez creativitatea pe Wattpad înainte de simulare. Nu știu dacă mi-a ieșit ceva. E un soi de capitol de umplutură, dar pregătesc terenul pentru un nou capitol pe care m-am gândit să îl fac din perspectiva unuia dintre bărbaţi (Lucian sau Robert).

Că veni vorba de Geprge, el e cel de la media. Bunăăăăciiuuuuune <3 Eu l-aș lua acasă :))

Vă mulțumesc că vă pierdeți timpul citind și că mai lăsați și câte o părere, un vot. Face mult pentru mine! Vă pupăcesc!