Watch Out...

Capitolul 1

Cafea...

O ceaşcă de cafea şi se rezolvă totul pe o zi...

Sau cel puțin aşa credeam...

Străzile pline de oameni, lucrul cel mai enervant, nu poți avea aer. Oamenii se plimbă cu un singur scop și acela cine știe cât de motivant este. Unii se plimbă și pentru că se plictisesc. Eu zic că e mai bine să stai în casă cu o carte în mâna și o ceașcă de cafea lângă, să uiți de tot ce prezintă adevărata lume, pentru că ea te sperie cu adevarat, nu grijile ce le ai și problemele pe care ții să le rezolvi.

Fiecare persoană in parte are modul ei de a se exprima. Este adevărat? Deoarece eu văd in fiecare zi aceleași fețe, dar sunt persoane total diferite. Chipul lor este incordat, nu au timp liber. Sunt frustrați, ingrijorați, nervoși și fericiți... sau poate este doar un zâmbet fals.

Stau pe scaun și aștept persoana să-mi ia comanda. Doar o cafea. Cafenelele sunt deschise non-stop. Chiar și când comanzi o cafea, de fapt nu o comanzi, ci îi ceri unei persoane total nevinovate să-ți aducă ceea ce dorești și de câte ori dorești, iar ea tot timpul ți se afișează cu un zâmbet... cel mai fals zâmbet. Credeți că-i face plăcere să servească niște persoane pe care nici măcar nu le cunoaște? Sau persoane pe care nu le-a văzut in viața ei? Și tot acest efort depus este pentru doar câțiva lei pe lună.

Să faci pe placul tuturor și nici măcar nu-ți mulțumește toată lumea.

----------

That's like an intro. Love.