The Day Before • Zarbara

The Day Before

All rights reserved.
PROLOG
•
Când eram mic voiam să fiu spion. Să caut persoane care făceau rău societății şi să le vin de hac. Să fac ceva cu folos oraşului meu. Ei bine asta s-a întâmplat. Nu am devenit un spion, ci ceva mult mai bun. Am devenit un criminal. Nu unul care face rău. Ciudat nu? Un criminal care omoară alți criminali. Cum sună asta? Tatăl meu a fost polițist. Am crescut cu asta, ştiam cu ce se mănâncă ştiam ce cere acest job. Tata îmi povestea atât de multe lucruri, cum el făcea bine iar lumea îl cunoştea ca pe un erou. Eram atât de fericit când îmi spunea asta, îl ascultam cu atâta adorație. Eram un învățăcel. Ce puteam ştii la 6 ani? Mi se părea cel mai interesant lucru povestit vreodată. Acum? Sunt doar un oarecare care încearcă să facă bine. Nu cer nimic în schimb, bucuria de pe chipul oamenilor e o răsplată uriaşă pentru mine. Când am auzit că însuşi Preşedintele Statelor Unite vrea să-mi vorbească mă înmuiasem. Nu ştiam ce vrea, probabil mă credea un criminal, probabil voia să-mi facă rău? Dar ghici ce? Avea nevoie de ajutorul meu, avea nevoie de mine! Era disperat. Dintre toți polițiştii, agenții, spionii, m-a ales pe mine. Un criminal. Atunci un alt capitol din viața mea a început. Fiica lui dispăruse. Eu trebuia să o caut, să o găsesc şi să i-o aduc vie şi nevătămată. Am făcut asta. Dar când am adus-o... ei bine, nu s-a întâmplat exact ceea ce plănuisem. Tatăl ei era mort. Dar ca să vezi, persoanele care au făcut asta sunt însuşi duşmanii mei. Criminalii care mi-au omorât tatăl. Care mi-au luat tot ce aveam mai bun. Acum, la rândul meu trebuia să am grijă de ea. Trebuia să o fac să uite. Dar ceva la care nu mă aşteptam s-a întâmplat. M-am îndrăgostit de ea. Vedeam tot ce e mai bun în ea. O priveam şi simțeam cum înnebunesc. Ochii ei albaştri, părul ei șaten. Mă făcea să o iau razna — o voiam doar pentru mine. Voiam doar să fie a mea, ştii? Voiam să o văd zâmbind în fiecare zi. Să o ştiu lângă mine. Să o sărut mereu, să o îmbrățişez de fiecare dată când pot dar ghici ce? Era îndrăgostită — de altcineva. Apoi criminalii s-au întors. Credeam că am scăpat, că nu se va mai întâmpla asta. Că voi trăi fericit de acum. Cu, sau fără ea. Dar se pare că mi-au aflat latura sensibilă. Latura care mă făcea să vărs şiroaie de lacrimi pe obraz. Persoana care îmi făcea viața mai bună.  Am făcut accident. Eram rănit, inconştient, nu ştiam unde sunt, nu ştiam ce trebuia să fac. Eram la spital, rănit ca ultimul gunoi de pe stradă. Mi-au luat-o. Au luat-o de lângă mine. I-au aplicat cele mai urâte răni. Au v iolat-o, au tăiat-o, au făcut-o să sufere. Dar de ce? Pe mine mă voiam. Pe mine voiau să mă lase fără aer. Pe mine. Vreau să ştiu că e bine. Vreau să o strâng în brațe, să-i spun că nu o voi mai lăsa niciodată. O să-i fac să plătească. O să-i omor pentru ce i-au făcut.