Reverse Cliché

PRIMA PARTE-Cap I

Nina avut grijă să nu aprindă luminile și să nu facă zgomot când s-a strecurat din casă. A lăsat ușa neîncuiată pentru că urma să se întoarcă până dimineață, iar cheile ar fi făcut zgomot.
S-a uitat la ceas- aproape ora 3 dimineața. Ca de obicei, a întârziat. A mers la pas alergător până a ajuns în fața barului Sinners.
-Nina, a salutat-o barmanul în timp ce se juca cu mustața. Toți prietenii tăi ajuns, sunt în ultim separeu.
-Mulțam, a răspuns însă fără să pară prea recunoscătoare.
După ce a trecut prin norul de fum de țigară și a aruncat câțiva puștani afară din calea ei a dat la o parte draperia separeului și a intrat. Locul era destul de strâmt, cât pentru maxim 4 persoane, dar acum se chinuiau să se înghesuie 9 și să se uite la ecranul laptopului din mijlocul mesei.
-Ai întârziat o oră și 12 minute, a anunțat-o Daniel fără să își ia privirea de la ce făcea și fără să se oprească din tastat.
-Nu e ca și cum nu puteați începe fără mine.
-Adevărat, ba chiar acum opresc și ultima cameră de filmat.
Toți în afară de Nina l-au aplaudat.
-Și premiul pentru cel mai bun hacker se duce la,.... -începe Issa, apoi mimează sunetul de tobe și toată lumea(în afară de Nina, bineînțeles) strigă 'Danieeel'.
-Vă mulțumesc, vă mulțumesc, spune și se preface că își șterge lacrimile cât timp își închide laptopul.
Toată lumea se îmbrăca și mai verifica încă o dată dacă au adus ce trebuie, în afară de...(te-ai prins tu).
-Okay, haideți, haideți, mișcarea.
-Ne spune Nina după ce întârzie cât pe naiba.
Au deschis ușa barului și au început să iasă în șir indian. Barmanul a alergat și el spre ieșire cu burtica bălăngădindu-i ca să le facă cu mâna și să le spună de bine.
-Pa, copii!
-Pa-pa, Yuri, ne vedem.
Nu au mers mai mult de zece metri că Theodor a început să scoată sunete și să sară, mai mult decât să meargă.
-Ce ai?
-Mi-au înghețat biluțele de la frig! urlă Theo cât timp dansa macarena și făcea jogging. Jur că o să-
-Dacă vrei să nu rămâi fără ele, eu îți sugerez să taci, i-a tăiat-o Nina.
-Ideea e că ma enervează vremea. Toată luna octombrie e cald și bine, apoi poc, vine 1 noiembrie și îți îngheață și sufletul.
Jumătate de oră mai târziu se aflau în fața căminelor.
Aici este momentul în care acțiunea ia o pauză ca eu- naratorul, Dumnezeul universului acesta și atotștiutorul fabulos și perfect- să vă explice care e faza:
Liceul Biancardi- fondat de o doamnă cu viziune din italia care dorea să ia învățământul din clasele 9-12 la un cu totul alt nivel- este extrem de prestigios și, exact așa cum te-ai aștepta, este extrem de greu să fii acceptat.
Poți să intri prin mai multe metode: pe banii părinților, prin muncă proprie sau pe pile.
De aici s-au format mai multe tabere între elevi și, deși nimeni nu știe de ce, toți respectă taberele astea de parcă ar fi ceva serios și bine organizat.
La început erau două cămine: unul pentru fete, altul pentru băieți, dar celor crescuți în puf nu le-a convenit prea tare ideea că trebuie să trăiască în asemea condiții. (Țin să menționez că majoritatea condițiilor erau impecabile, dar e greu să te acomodezi când ai dormit 15 ani în puf de gâscă). Cei bogați au strâns semnaturi și au făcut o cerere. Cererea spune în felul următor: că părinții lor vor să pună bani mână de la mână și să amenajeze unul dintre cămine ca să se trăiască bine, că doar ce naiba dacă n-ai room service și valet n-ai condiții de trai bun.
Revenind, directoare a fost de acord așa că cei care au ajuns pe merit aici au fost mutați într-un cămin, iar celălalt cămin a servit drept palat puștanilor răsfățați.
A treia și ultima categorie de elevi sunt cei care locuiesc prin zonă și nu au nevoie să stea la cămin. Și sunt 4: Nina, Theodor, Daniel și Cindy(care este o sociopată ciudată cu care Nina nu a schimbat în viața ei două vorbe deși locuiau pe aceeași stradă). Toți au intrat pe merit, mai puțin Nina.
Nina este singurul elev din tot liceul care a intrat pe pile. Singurul. Nu că nu ar fi meritat să ajungă la secțiunea unde a ajuns pe pile- la arte. Era o artistă excelentă. Problema e că era cam leneșă. Și prin cam vreau să zic 'nu vreau să îmi mestec singură mâncarea' leneșă.
Revenind, fiecare se despărțise spre destinația sa.
Nina, Daniel, Theo și Issa erau în fața căminului nerecondiționat și își scoteau graffiti-ul din ghiozdane.
-O să desenez un penis, declară Theo.
-Nu desena un penis, Iisuse Hristoase.
Până la urmă toată lumea doar a trasat niște linii la întâmplare, în afară de Nina care a desenat personaje din desene animate.
-Drăguț, a complimentat-o Daniel după ce s-a dat trei pași înapoi. Preferatul meu e Spongebob.
-Da, chiar ți-a ieșit drăguț.
Nina s-a întors pe călcâie și a alergat până aproape de Apendicele Liceului. (Notă: țâncii bogați voiau să îl numească 'Inima liceului', iar celorlalți li s-a părut atât de amuzant și penibil, că au început să-i spună 'Apendicele liceului')
-Cum ți se pare? o întrebă Paul în timp ce arăta spre opera lor de artă.
Apendicele Liceului era atât de acoperit în hârtie igienică, că ai fi zis că așa a venit ambalată de pe planeta 'Aici Chiar Pică Bani Din Cer'.
-Drăguț, dar e prea puțin, încă nu am terminat cu ei.
Nina și Issa și-au dat rucsacele jos din spate că să poată scoate o grămadă (și prin o grămadă spun că ar fi putut să împacheteze Everestul) de hârtie de împachetat.
-De ce cu Garfield? a întrebat-o Issa când Nina a scos hârtia pe care era imprimată motanul în mai multe poziții.
-Ce? Îmi plac desenele animate.
Fiecare a primit o rolă de ambalaj și au început să le împacheteze mașinile și bicicletele, una câte una. Când hârtia s-a terminat Paul și George au mai scos și ei câteva suluri cu model floral și s-au apucat din nou de treabă.
-Suntem aproape de marele final, a anunțat Theo dansând de fericire și scoțând cele două folii de plastic din ghiozdanul lui.
Erau de aproape 10 metri lungime, cât să acopere aleile din fața căminelor. După ce au fost întinse și prinse strategic cu pietre toți s-au întors către Theo.
-Acum ce?
-Sh, nu îmi pune la îndoială geniul.
Le-a întins lui Daniel și lui Paul câte două sticle XXL cu lubrifiant de fiecare.
-Cât te-au costat?
-Destul, dar nu poți pune preț pe o farsă bine făcută. Acum e momentul pentru...MARELE FINAL! Nati, dă-mi ce ți-am împachetat ieri.
Natalia a scos o pungă și i-a înmânat-o ușor, iar Theo s-a zbenguit cu ea până în mijlocul străzii care despărțea cele două cămine.
A așezat punga pe jos și s-a întors către cele 8 perechi de ochi care îl priveau:
-Imediat ce o să mă ridic de lângă chestia asta vreau să fugiți. Ne regrupăm pe Dealu' mare.
Așa că s-a reîntors la treaba lui.
-Să fiți gata, i-a anunțat.
Peste zece secunde s-a ridicat din șezut și a început să fugă urmat de toți complicii săi, iar peste alte zece secunde s-a auzit o bubuitură de ai fi zis că s-a făcut un crater în pământ.
Toți elevii din cămine s-au îmbulzit să iasă cât mai repede. Au fost întâmpinați de topoganul improvizat.
În timp ce fugeau încă puteau auzi vag înjurăturile și strigătele tututor. Nimic nu era mai mulțumitor pentru niște farsori.
Dealu' mare e o ridicătură gigantică de pământ puțin mai încolo de liceu de unde poți privi tot complexul și unde își pierd cei 9 crai vremea.
-Pentru farse nevinovate și pentru fețele lor când realizează ce se întâmplă, a urlat Nina când a ajuns în vârful dealului.
Stătea destul de departe de margine cât să nu o vadă nimeni de jos.
-Pentru că ne plictisim acasă! a țipat și Theo.
-Hei, chimistule nebun, ce a fost în bomba aia?
Theo a zâmbit și și-a îndreptat spatele.
-RDX, HMX, si Cl-20.
-N-am idee ce sunt alea, dar ai felicitările mele.
A făcut o plecăciune, iar Nina a râs. S-au așezat pe o piatră și au privit cum în depărtare se apropie mașini de poliție și se luminează toate camerele din cămine.
Lângă piatră se aflau câteva baxuri cu bere și o sticlă de vodka din care a luat toată lumea.
-Cine le-a adus? a întrebat George.
-Eu!
-Theodor, ești cel mai tare om de pe pământ, jur.
I-a zâmbit apoi și-a întors capul către direcția liceului. Spre ghinionul lui, Nina observase că s-a înroșit și s-a aplecat către urechea lui.
-Are iubită, l-a informat.
Theo s-a asigurat că nimeni din jur nu se uita la ei apoi a spus gesticulând:
-Toți au iubită, niciunul nu e gay! O să mor singur cu pisica mea tâmpită.
-Hei, nu o jigni pe Berta, mâța aia e mai mișto decât tine.
-Știu, tocmai asta e problema.
Ca să pricepeți mai bine gluma, Berta este o pisică bătrână și grasă care vomită orice mâncare care nu e cumpărată de la Hill's. Nina și Theo au găsit-o pe Berta și pe fratele ei, Bacon, când aveau vreo 8 ani și se jucau prin parcul de lângă școală. Nina i-a pus numele lui Bacon(trecea printr-o perioadă de dragoste pentru orice fel de carne) , iar Theodor i-a pus numele Bertei. Majoritatea prietenilor buni au tricouri asortate sau brățări ale prieteniei, dar Nina și Theo au pisici găsite în parc ca să le lege strânsa legătură.
-Bacon ce mai face?
La fel ca sora lui, Bacon e un leneș. Face două lucruri: se relaxează și mănâncă. Uneori le face pe amândouă în același timp. Stă întins pe o parte și doarme cu capul în castron. Din când în când, mai scoate limba și apucă ceva.
-Dacă bunica continuă să îi mai dea atâta mâncare, probabil că o viitoare înmormântare.
-Hei, noi plecăm, au anunțat Maria și Marius.
-Pa-pa, le-a spus și Theo.
Le-au făcut cu mâna până nu i-au mai văzut.
-Dublu M sunt un cuplu și nu știu eu?
-Da, de la sfârșitul verii.
-Serios? De ce sunt așa tăcuți și nu vorbesc niciodată? s-a lamentat Nina.
Theo a pufnit.
-Dublu M nu vorbește cu tine pentru că bagi spaima în oameni și te-au cunoscut de prea puțin timp ca să știe că nu le-ai sacrifica sufletele diavolului.
Nina l-a plesnit peste ceafă.
-Nu da în el! Are dreptate, prima oară nici nu puteam să te salut. Credeam că o să-mi faci fermoar la gât, i-a spus George.
Nina și-a dat ochii peste cap și a mai deschis o bere.
-Hei, a spus Nati. Trupa lu' văru-miu dă concert sâmbăta la Vanilla cu 10 lei intrarea. Puteți să luați și tot neamu cu voi, trebuie să-i fac reclamă. George, să-ți iei și iubita.
-Doar dacă și Nina își ia iubitul.
Toată lumea în afară de Theo și-a ridicat sprâncenele.
-Mă scuzi puțin, a începu Issa. Tu ai un iubit?
Nina s-a strâmbat.
-Nu îl aduc.
-De ce?
-Pentru că să îl prezint prietenilor mei înseamnă să fac din ce aș avea eu cu el o relație serioasă.
-De cât timp ești cu el?
Nina a făcut o pauză ca să calculeze.
-Cred că un an?
-Un an? Un an?! Ești cu el de un an și eu nici măcar nu am știut de existența lui?! Sunt dezamăgit de tine, domnișoară. Credeam că suntem o echipă, o gașcă, a mustrat-o Daniel.
-Suntem, tocmai de asta nu o să-l aduc.
-Nu te înțeleg. Măcar spune-ne cine e.
-Este tipul ăla cu păr negru. Ăla pe care l-ai crezut tu boschetar la început, l-a informat Theo înainte ca Nina să poată spune ceva.
Toată lumea a clipit de câteva ori, apoi Nati s-a aplecat și i-a zis:
-Cred că este dealer de droguri sau ceva.
-Chiar este.
George și-a ridicat mâinile ca semn că se predă.
-M-am răzgândit, nu vreau să-l cunosc, a declarat.
-Exact așa credeam și eu, mulțumesc frumos de înțelegere, le-a spus Nina.
Când a început să răsară soarele, iar apele de la cămin se liniștiseră, au luat cutiile goale de bere și au coborât dealul. Au aruncat gunoaiele în primul tomberon și au pornit ușor pe șoseaua principală. Fiecare a luat-o spre casa lui la un anumit punct din drum, mai puțin Theo și Nina care erau vecini.
Nina avea o rezistență bună la alcool, dar Theo era cât se poate de amețit de la doar câteva beri(și puțină vodka). S-a împiedicat de câteva ori în drum spre casă, dar a ajuns în pat fără mari probleme.
Nina s-a strecurat înapoi în casă și a închis ușa. Bacon era lângă castronul lui și miorlăia nemulțumit, deoarece nu mai avea mâncare.
-Shh, taci dracu' din gură că și așa ești gras.
A mers tiptil până în camera ei și și-a aruncat rucsacul gol pe jos, lângă toate hainele și caietele. Pe pat erau niște schițe și desene conturate cu tuș pe care le-a luat și le-a mutat pe birou, peste mormanul deja existent acolo. Își promitea de câteva săptămâni bune că avea să facă ordine. S-a dezbrăcat și a aruncat pe ea prima pereche de pijamale pe care a găsit-o, apoi s-a culcat ca mai târziu să se trezească și să se prefacă că nimic nu s-a întâmplat.