-E cu tipii ăia din LaPush... cred că fac sărituri de pe stâncă sau ceva de genul.. dar nu cred că este numai atât, pentru că am primit deja mai multe reclamaţii şi de la localnici, din cauza zgomotului făcut.
-La naiba, când o să se termine?!?!? M-am săturat, pur şi simplu m-am săturat!!!... m-am auzit ţipând în secţia de poliţie, făcând mai multe perechi de ochi curioşi să se intoarcă la elanul meu.
-Linistiţi-vă domnule, vreţi să vin cu dumneavoastră?
-Nu, mă descurc. Termină rapoartele despre care am vorbit şi ne vedem mai târziu, am raspuns, bătându-l uşor pe umăr şi mulţumindu-i tacit pentru ajutorul oferit. Ca de obicei, trebuia să mă descurc singur cu problemele făcute de fiica mea. Deviza mea: rufele murdare se spală în familie.
În câteva minute eram deja pe drumul principal din Forks, făcându-mi loc in coloana de maşini. Conduceam mecanic fiind cu gândurile departe. Deşi mă mutasem în Forks, cu nu mai mult de un an jumătate în urmă, Bella reuşise şi aici, să se apropie de anturajele mai dubioase, în cazul acesta fiind vorba bineînţeles de faimosul Jacob Black, fiul lui Billy Black, dar şi de fraţii lui mai mari, Sam şi Quil. Băieţii răi ai oraşului, nu se dădeau niciodată în lături de la vagabondaj, perturbarea liniştii publice, şi nu numai, şi trebuia să recunosc faptul că imi părea sincer rău pentru tatăl lor Billy, care nu avea nici o vină şi care, din păcate, era şi ţintuit într-un scaun cu rotile. Puteam să jur că fata asta este un magnet pentru necazuri sau dacă nu, ea însăşi le caută la orice pas, am continuat mental, înjurând încet, şi lovind în frustrarea mea volanul mult prea tare. Era ca şi cum se încăpăţâna să o dea în bară din nou, chiar şi aici unde de abia reuşisem să mă acomodez şi prin această cale sa câştig cât de cât şi respectul micii comunităţi; dar rabdarea imi era la limita, lucrurile nu mai pot ramane asa. Şi totuşi, nu înţelegeam, de ce? Îi era chiar atât de greu să se comporte... normal? Unde sunt vremurile când era o elevă model, pasionată de literatură clasică şi cu visul de a ajunge candva o scriitoare? Se duseseră pe apa sâmbetei se pare, deşi aş fi dat orice ca liniştea şi calmul de altadată să mai revină în căminul meu.
Am făcut imediat curba spre dreapta, după care am pătruns în desişul pădurii de un verde crud ce despărţea ca o graniţă imaginară Forks-ul de micul locaş LaPush, ce avea parcă propria lui personalitate, oarecum mai mistică. Pe măsură ce ieşeam din păduricea deasă, zgomotul de muzică dată la maxim se auzea tot mai clar. Deşi eram încă departe de destinaţie, îmi puteam da seama că localnicii nu se plânseseră degeaba de zgomotul asurzitor creat.
Apropiindu-mă tot mai mult de sursa gălăgiei ce domina, am început să zăresc chipurile autorilor. Nici nu mă mai mira: aceeaşi membri ai familiei Black, Mike Newton care îi urma peste tot ca un căţelus, sperând să capete cred un pic din faima celor dintâi, şi fetele: Bella, Jessica şi Leah. Privind mai cu atenţie, am observat pentru prima dată cum neisprăvitul de Jacob Black, de data asta, se purta cu Bella, într-un fel mult mai intim, ceea ce mă făcu să îmi pierd minţile. Ca şi cum nu aş fi fost în mijlocul pustietăţii, am dat drumul la sirena maşinii de poliţie şi am început să claxonez zgomotos. La auzul meu, toata gaşca se opri din pălăvrageală, precauţi, după care au făcut tot posibilul, dar au eşuat lamentabil, să ascundă sticlele de băutură, dozele de bere şi pachetele de ţigări.
M-am dat jos din maşină nervos, văzând-o numai pe Bella, şi simpla ei expresie de-a dreptul plictisită, la adresa mea, mă făcu să îmi pierd cumpătul cu adevărat. M-am apropiat repezit de Jacob Black, prinzându-l în elanul meu, hotărât de tricou, şi trăgându-l înspre mine, am dat drumul la ameninţări:
-Ia ascultă la mine neisprăvitule, dacă te mai atingi de Bella, îţi jur că vei plăti scump, am mârâit în răspuns băiatului tupeist din faţa mea. Bineînteles că reacţia lui nu se lăsa neaşteptată.
Cap. 1- Nu din nou...
Start from the beginning
