Jurnalul

Inmormantarea

"Îndurerată familie şi mult întristat auditoriu,
viaţa noastră de zi cu zi este un mare dar de la Dumnezeu. Faptul că suntem, că privim, că iubim sau că suntem îndureraţi ca astăzi este darul pe care îl primim, cu multă iubire, din partea lui Dumnezeu.
Ziua de acum, ca orice zi a vieţii noastre, e o pregătire pentru veşnicie. Noi mergem spre cer şi nu spre niciunde.
O tînără, cea pe care am avut-o copil,verisoara sau prieten, care până mai ieri era împreună cu noi...azi ne-a lăsat singuri.
Ea s-a îndreptat spre Cel care este Iubire şi Lumină, Cuvânt şi Viaţă.
În numai câteva cuvinte vom încerca să exprimăm condoleanţele noastre familiei îndurerate, în această zi tristă, la pierderea singurei lor fiice.Dar vom încerca şi să ne alinăm sufletul, prin arătarea a cât de important este sufletul nostru pentru noi dar şi a rolului nostru de oameni care mergem spre cerul lui Dumnezeu."

În urma cuvintelor spuse de catre preot,Sam,cea mai apropita persoana cu Sara,urcase in masina si plecase de la inmormantare.Se indreptase spre casa sarei.Erau intr-atit de apropiti incat Sara ii daruise cheia casei,in caz de ceva. Mereu tinea cheia cu el la gat,iar de azi inainte acolo va si sta.Descuiase usa.In partea stanga era o bucatarie uriasa,inzestrata cu mobila in stil vechi si cu electrocasnice de ultima generatie.In partea stinga se afla loving-ul.In mijlocul sau se afla un televizor gicant 3D negru prin parti avind cite doua rafturi,pe fiecare din ele cite o vaza sau cite o farfurie antica,inca de pe vrea stramosilor nostri.Vizavi se afla un pat,acoperit cu piele scumpa.Sam urcase scarile si se indreptase spre camera Sarei.Admirase fiecare coltisor al ei,fiecare fir de praf.Uitanduse la un obiect isi aducea aminte de o amintire placuta cu ei in doi.Uitanduse la alt ubiect,o alta amintire.Lui Sam nicidecum nu-i venea a crede ca ea murise,si isi aduse aminte ca ea tinea un jurnal,poate in el era vreun indiciua sau ceva de ce murise.Cautase peste tot:prin dulapuri,sub pat,sub perna,dupa perdea,dupa oglinda,pese tot,insa nimic.Isi aduse aminte apoi ca Sara intr-o zi confectionase o carte-safeu.Era o carte cu coperta groasa,paginile in mijloc fiind decupate formand un dreptunghi.Se indreptase spre raftul cu carti,lua cartea in mina si o deschise,Jurnalul era acolo.Era cu coperta de piele naturala,cusut de mina.Il deschise,pe partea opusa a copertei din spate era scris"Proprietatea Sarei".Sam rasfoise tot jurnalul,la mijlocul sau era pusa o fuțuică.Sam o citise. "Draga Sam,daca citesti asta inseamna ca nu mai sunt in viata.As vrea sa-ti spun ceea ce nu am avut curaj sa-ti spun in fata.Esti un baiat foarte de treaba,m-ai sustinut in orce clipa,ai fost mereu alaturi de mine.Ai fost ca un frate pentru mine.Te iubesc.Imi pare rau ca nu am avut curajul sa ti-o spun,poate avea sne reuseasca ceva,sau poate nu,dar macar avea sa incercam.Acum jurnalul meu,secretele mele si gindurile sunt in mina ta.Ai grija de el si nu il lesi nici pe o secunda pe mina altora,nici a parintilor mei.Adio." O lacrima se scurse pe obrazul drept al lui Sam.Sio sterse cu rapiditate,puse jurnalul in buzunar.Făcu curat in camera,coborise scarile si se indrepta spre masina.Ne avind rabdare,deschise jurnalul si incepu sa citeasca prima pagina.
"Draga jurnalule..."
Ce parere aveti?Scrietimi sugestiile,ideile pe care le aveti,are rost sa mai continui?