Bloody Moon

21.

"Stiu ca esti aici! Evil, te rog! Spune.mi ce se intampla!"

"De ce te intereseaza atat de mult?" am strigat, desi stiam ca o sa.si dea seama unde sunt.

Cum ma asteptam, privirea lui a urcat imediat spre mine.

"Pentru ca vreau sa stiu ce se intampla. Pentru ca imi pasa. Cum as putea sa te ajut, daca nu stiu ce se intampla?"

Am sarit din copac, aterizand la cativa metri departare de el.

"N.am nevoie de ajutorul nimanui. Pot sa ma descurc si singura." i.am spus rece.

A marait. Il enervasem. Ochii lui au devenit rosii.

"Pot sa inteleg ca trecutul tau e complicat si ca nu esti genul care isi exprima sentimentele, dar nu pot sa te inteleg atunci cand esti rece si dura si incerci sa te prefaci ca ziua asta nici nu exista, fugi si nici nu.mi spui de ce!"

Venea spre mine, iar eu ma dadeam in spate, incercand sa evit copacii ca sa nu ma incolteasca.

"Nu trebuie sa stii chiar totul! De ce nu poti sa accepti ca nu pot si nu vreau sa vorbesc despre asta?! Trecutul meu nu.l stia decat Ethan, dar l.a luat cu el in mormant! E in mormat, Aiden! Ethan e in groapa aia nenorocita, asa ca de ce conteaza trecutul meu?! Imagineaza.ti ca atunci cand a murit Ethan, trecutul meu a murit cu el. Nu trebuie sa stii totul doar pentru ca esti un nenorocit de Alpha!" am tipat la final.

"Iar ajungem la asta?! Credeam ca ai trecut peste faza 'toti Alpha sunt niste idioti'!"

"Am trecut. Voi doar credeti ca daca vreti ceva, automat trebuie sa primiti! Toti aveti exact aceeasi gandire si daca nu obtineti ce vreti cu frumosul, luati cu forta si nu va pasa pe cine calcati in picioare cand faceti asta!!"

Ochii lui au revenit la culoarea lor normala, acum doar privindu.ma nedumerit.

Nu mai suport. M.am intors si am fugit. Nu ma urmarea. Macar atat face si el.

Toti sunt la fel. Cand a vazut ca eu nu accept faza cu afurisitele de suflete pereche la fel ca un varcolac normal, m.a dat afara din haita. Cand ne.am intalnit, ar fi fost in stare sa ma tina captiva numai ca sa fie cum vrea el, sa ii spun mereu ce vrea si cand vrea. Si acum, nu poate sa inteleaga ca pur si simplu nu vreau sa.mi mai amintesc ziua aia. Nu vreau ca toate imaginile astea sa se mai deruleze in fata mea. Toti Alpha sunt la fel. Daca nu obtin ce vor, iau cu forta. Iar eu m.am saturat de toate prostiile astea.

Cand am vazut vila, m.am oprit brusc si mi.am schimbat directia spre casa lui Amitis. Trebuie sa aflu cum scap de amintirea asta...

Am batut la usa, nemaiasteptand sa raspunda, ci intrand direct.

"Buna Evil." mi.a zis Amitis care citea o carte.

"Cum fac sa scap de o amintire?"

Si.a ridicat privirea spre mine.

"Ce s.a intamplat?" m.a intrebat.

"Nu asta conteaza. Tu doar spune.mi cum."

M.a privit suspicios, dar din fericire n.a insistat.

"Daca vrei tu sa uiti ceva, trebuie sa te concentrezi pe acea amintire si sa iti imaginezi cum o arunci cat mai departe de tine. Daca vrei ca alta persoana sa uite ceva, faci la fel, schimbarea fiind ca trebuie sa vizualizezi respectiva persoana aruncandu.si amintirea. Evil, esti sigura ca vrei sa faci asta?"

"Da. Mersi." am raspuns rapid vrand sa ies, dat vocea lui Amitis mi.a oprit mana pe clanta.

"Ai grija, Evil. Nu e sigur. Ai putea sa stergi o alta amintire, sau chiar toata viata ta, daca nu te concentrezi destul de tare."