O scrisoare din iad

2.Legenda

             Nu am putut sa dorm asa de bine din cauza strigatelor. Speram sa nu fiu eu ales la lupta din arena azi... doar speram. Gardianul care se ocupa cu arena (cel cu armura de argint) a venit si a zis:

            -Felicitari! 09997, 16990 si 15081 astazi o sa luptati impotriva Grifonului.

            Pana aici mi-a fost, nu stiu nimic despre acea creatura, o sa mor...

            Pe drum spre arena batranul isi troznea degetele, 09997 se uita la el si zambea

           -Ai un plan. Care e planul batrane?

           -O sa il vedeti pe parcurs.

           Batranul mi se parea destul de ciudat, nu prea aveam incredere in el, arata de parca nu mai avea nici un sentiment, ca un psihopat, dar altceva nu aveam ce sa fac... trebuia sa merg pe mana lui.

          Ajunsi acolo i-am vazut pe cei 4 regi.

          -Cel in costum rosu este Regele din partea de nord a iadului, cel al razboiului. spuse batranul. Acesta conduce o armata de berserkeri care omoara orice le sta in cale, nu conteaza daca sunt aliati sau inamici, ei doar omoara. Cel in costum alb este Regele din est,cel al vindecarii , cu o singura atingere poate vindeca orice rana, este foarte intelept si se spune ca e clarvazator. Cel inalt in costum negru este Regele din sud, cel al mortii , el aduce oamenii din lumea reala in iad, iar cel cu costum albastru este Regele din vest, regele intelepciunii, acesta se ocupa de organizarea gardienilor si face planuri pentru constructiile iadului.

         -Batrane. spuse cel care mi-a salvat viata. Este adevarata legenda cu imparatul?

         -O sa iti povestesc mai tarziu de asta, incepe lupta.

         Aproape ca facusem pe mine, acea creatura era uriasa, iar noi 3, un mos psihopat, un om pe care dabia il cunosc si eu care incremenisem trebuia sa doboram Grifonul. Grifonul zbura spre noi, atunci batranul s-a pus pe burta.

         -La pamant! striga batranul

         Regii se amuzau de mama focului in timp ce noi purtam o lupta intre viata si moarte. Dupa ce acesta a ratat atacul a reusit sa se intoarca intr-o viteza ametitoare si sa ma arunce departe de ceilalti doi detinuti. Creatura s-a pus deasupra mea, iar Regele Razboiului i-a facut semn sa ma ucida. Pana aici mi-a fost... nici nu am ajuns bine ca deja mor. De odata batranul psihopat sarii in spatele grifonului, iar creatura speriata a zburat. Grifonul incerca sa scape de batranul de pe spatele lui, dar in zadar, batranul se tinea bine.

         -Ademeniti-l in spre zid ! striga mosul.

         Grifonul vazandu-ne fugind a venit cu viteza spre noi in speranta ca ne va omora, iar dupa il va omora si pe batran. Ne-am aruncat la pamant, iar creatura a trecut pe langa noi si a intrat cu capul in zidul arenei cazand fara suflare.

         Din public se auzeau numai aplauze din partea prizonierilor, iar din partea gardienilor si a regilor nu se auzea nimic.

         -Bravo copii, v-ati descurcat bine. spuse mosul cu un zambet pe fata

         Sa inteleg ca nu e asa de psihopat batranul asta... Dupa ce am iesit din arena, am fost chemati la cei 4 regi.

          -Bravo mai sclavilor, nu stiu cum ati facut dar ati scapat in raul cu noroc azi. spuse regele razboiului. Ca rasplata ca m-ati facut sa rad si chiar m-am distrat la lupta asta, va las in viata.

          Dupa ce am plecat din arena am fost trimisi iar la munca, de data aceasta am fost pusi sa caram pietrele pe care le-am spart. Trebuia sa parcurgem jumatate din regatul iadului ca sa le ducem la ziduri, pentru ce erau acele ziduri nu stiu, dar erau uriase. La jumatatea drumului deja nu mai puteam, simteam ca o sa lesin daca mai misc un deget.

          -Miscati melcilor, chiar vreti sa nu mai mancati ? spuse un gardian

          Nu am incetat sa muncesc, ma gandeam si la ceilalti, erau unii care nu au mancat de ceva timp, iar eu renuntam asa usor? Am dus pana si ultima piatra la zidul regatului, eram extenuat, simteam ca inima imi sare din piept, ma strijineam de o piatra uriasa si incercam sa ma odihnesc.

         -Te odihnesti sclavule!? spuse gardianul

        Atunci am fost lovit crunt de catre el. Atat imi mai trebuia sa ma mai bata si asta, nu era de ajuns ca am carat toate pietrele astea nenorocite pana aici, mai mananc si bataie. 

          -Haide sus jigodie, nu stau toata ziua dupa tine!

          M-am ridicat, mi-am sters sangele si transpiratia de pe fata si am plecat in celula.

          -Deci vrei sa afli adevarul legendei 09997 ? spuse batranul

          -Da batrane, chiar vreau sa stiu.

          -Ei bine, cand am ajuns eu aici, cei 4 regi erau generali, nu totul era cum este acum, nu existau oameni chinuiti sau celule, era un regat linistit, unde soarele era pe cer iar toata lumea era fericita. Imparatul era un om bun, dar era foarte usor de pacalit. Intr-o zi acesta a decis sa dea cate o putere fiecarui general pe care il avea, deoarece ei erau foarte credinciosi lui, regele razboiului a primit puterea de a omora orice dintr-o privire, pentru a vana mai usor; regele videcarii, a primit puterea vindecatoare, pentru oamenii care erau raniti de animale sau cand munceau; regele mortii se ocupa cu cei care mureau, le reda viata prin reincarnare, iar regele intelepciunii era inteleptul regatului, la el veneau oamenii sa ceara sfaturi in legatura cu agricultura si cu locurile de vanatoare. Din pacate aceste puteri li s-au urcat la cap asa ca au complotat impotriva imparatului, au reusit sa il inchida intr-un glob de cristal, nimeni nu stie unde e globul.

           Dupa aceasta poveste totul avea logica, raiul nu exista, era tot acest loc, dar inainte ca regii sa preia conducerea, acum mi-am gasit scopul, trebuie sa gasesc locul unde este globul si sa il eliberez pe imparat, dar imi imaginez ca o sa fie foarte greu, mai ales ca am o echipa de elita.