Consiliul a votat și singura cale amiabilă de a te întoarce în Xamas este de a alege pe cineva... Știu că nu este cel mai bun lucru pe care ar trebui să îl spun acum, dar ar fi mai bine să mai aștepți. Nu te amăgi degeaba, poate îl conving pe Nathaniel.
-Aș vrea să se poată... Doar îl cunoști pe Nathaniel, nu acceptă nimic dacă nu-i convine.
Liesel își închise ochii dar imediat tresări la gândul că poate nu o va mai vedea vreodată. Asta o apăsa mai mult decât vina. Simțea că speranța și motivarea ei stau în obiectivul de a o vedea iar.
-Fir-ar!
Țipătul nervos al lui Liesel răsună în camera în care se instalase liniștea de mormânt.
• • •
Uitându-se în mulțime, Liesel nu putea observa decât oameni monotoni.Știa că va fi greu, dar nu chiar așa. Atunci, a vazut pe cineva care i-a atras atenția. S-a apropiat și a dat să intre în vorbă, dar el a trecut pe lângă ea prefăcându-se ca nu o vede. Perfect! Dar, pentru că nu era de-ajuns de rău, toți oamenii au dispărut din jurul ei. O singură persoană stătea dezorientată într-o parte, iar, pentru că era ultima ei șansă, se apropie încercând sã fie cât mai discretă.
-Umn.. Bună. Ma poți ajuta, te rog, să găsesc strada Vancouver numărul 3?
-Da, sigur.
În timp ce Liesel îi dădea îndicații, și-a dat seama de ceva... El este!
-Mulțumesc mult. Rămân dator.
Râsul său ușor îi ramase tipărit în minte și se repeta în continuu, exact ca melodia ei preferată, pusă pe repeat. Puse pana pe hârtie dând să-și înceapă scrisoarea dar simți un resentiment și se opri. Nu, nu poate fi așa de ușor.. trebuie să mai caute, simte că ceva e greșit.Se ridică de pe scaunul de birou ușor uzat și își scoase telefonul din geanță.
21:32 indica micul ceas de pe ecranul mobilului de ultima generație.
Îl puse pe mica noptieră de lângă patul pentru două persoane, atuncă o privire nostalgică spre cerul ușor înnorat și își închise ochii înlăcrimați, intrând cu totul în lumea viselor, una mult mai bună decât cea în care trăia.
• • •
-Ești o proastă! Cum ai putut face așa ceva?! Cum ne-ai putut trăda în halul ăsta?! Ești conștientă ce ai făcut? Ți-ai distrus viața! Și ai distrus-o și pe a noastră! Erai ultima noastră speranță... erai.
-Nu ar trebui să vorbești așa! Ești un înger!
-Eram un înger! Acum din cauza ta am fost exilat! Te urăsc, nu vreau să te mai văd vreodată!
-Tată!
Liesel se ridică pe marginea patului și se șterse cu mâneca albastră a bluzei sale pe fruntea transpirată apoi își introduse picioare fine în papucii călduroși de lângă pat.Se ridică dar trebui să se sprijine de peretele aspru de lângă ea, evitând să cadă. Nu vedea nimic, decât o imagine neagră cu pete albe ici-colo și simțea o presiune considerabilă la cap.
Își reveni intr-un sfârșit și merse ușor până la baia din camera alăturată.Se privi în oglindă timp de câteva secunde, apoi se aplecă peste chiuveta albă și își trecu mâinile ude peste față. Ieși din baie mergând încet și abținându-se cu greu să nu izbucnească în plâns.Ridică telefonul de pe noptieră de lemn de stejar și apăsă cu grijă pe micul buton din lateralul ecranului.
3:27
Liesel se așeză pe pat iar, apoi se întinse și își trase pătura peste corpul său rece.
CITEȘTI
Exilul || pauză ||
Fantasy'-Ce s-a intâmplat Liesel? Mă sperii. Fața fetei era mirată și curioasă în același timp, devenind din ce în ce mai confuză cu fiecare secundă în care o privea.Angelique deschise gura, dând să spună ceva, dar o închise la loc, privind în jur și asig...
