Capitolul 1
15.03.2001
Sambata
Ora 3:55 Austria
Avion
"Nu mama, sunt foarte bine,mai am doar o ora jumatate si ajung. O sa trebuiasca sa inchid,si eu te iubesc ,multumesc, pa" Blonda si-a bagat la loc ,in poseta sa aurie, telefonul al, urma inchizand fermoaru posetei de la H#M. Privea speriata pe geamul alb al avionului. Ii este putin frica de inaltimile mari, dar asta nu o opreste, in a se uita la minunatul peisaj . Blonda este constienta ca in seara asta nu va urca pe munte.
O voce ascutita ii anunta pe pasajeri ca in 5 minute vor ateriza si sa isi pregateasca centura de siguranta.
Cum si spusese persoana respectiva, in mai putin de 5 minute blonda cobora scarile avionului. Privita pe pamant scoase tot aerul,care il avea in plamani, in timpul coborari, afara. Blonda si-a incolacit mainile in jurul sau, din cauza frigului. Privea de jur imprejurul sau, cautandu-si prietena sa, Lucy.
La contactul umarului sau cu o mana rece, tresari speriata,dar se calma cand isu dadu seama ca defapt este Lusy. Se intoarse spre prietena ei de o vesnicie si o stranse tare in brate, atat ea cat si baietelui ei mai mic Ryan.
Ryan ,baietelul blond spre saten, ii zambi si sari in sus de bucurie la vederea blondei. Avea doar 3 ani dar o energie nemaipomenita.
"Emma, doamne, ce frumoasa te-ai facut, draga mea" Si inca o data Lucy o prinse intr-o imbratisare calduroasa"Cat a trecut? Cati ani ai, stai nu imi spune 23" Blonda,Emma,dadu afirmativ din cap, ne indraznind sa o intrerupa pe satena, sau asa numita satana in persoana, doar in cazuri limitate "Avem o groaza de povestit, in plus, ai venit cu cineva? Sot, logodnic, amic, iubit?" Evident stia ca asa va fi, dar nu sa putut abtine si izbugni intr-un ras colorat, facandu-l pe Ryan sa se sperie de Emma.
"Lucy, ia-ma usor, doar ce am ajuns si tu ma omori cu intrebarile tale, dar as dori cu mare placere sa iti raspund la, aproximativ toate"Trase aer in piept si continua, in timp ce mergeau spre SUV-ul prietenei sale"Pai cu ce da incep ,au trecut 3 ani jumatate de cand nu te-am mai vazut, si se pare ca la tine viata decurge asa repede"facand referile la Ryan,micutul care mergea alaturi de mama sa. Lucy se incrunta, dar lasa comenatriul rautacios dupa parerea sa deoparte"cum sti si tu am 23 de ani,am venit singura, am decis ca nu e momentul sa am pe cineva alaturi de mine, in plus nu cred ca as fi capabila sa iubesc cu adevarat omul de langa mine, lasand asta, cum de ai reusit sa iti intemeiezi o familie in acest scurt timp, am stiut mereu ca esti grabita dar, nici chiar asa " Rase usor ,privindu-si prietena cum conduce. Nu stia unde normal o duce, pentru ca nu a mai vorbit cu ea demult, si asta o cam inspaimnta. Nu ca nu ar avea incredere in ea, doar ca vroia sa stea singura,intr-o cabana, linistita, si inca o data singura.
"Vezi tu Emma, eu am fost mai mereu in urma cu timpul, dar totul s-a schimbat, cand l-am cunoscut pe Vernard, ai dreptate, ne-am grabit la cei 27 de ani ai mei ,dar nu regret nimic,si nu voi regreta nicioadata" Opreste masina si se intoarce spre baiatul sau zambind. Emma, zambise si ea la randul sau, privind imaginea din fata sa. Si ea visa candva la o familie"Emma, nu te mai gandi la trecut, mergi spre viitor, draga" Blonda zambi timid, tresarind, in momentul in care il auzise pe baietelui din spate plangand. Lucy il linisti repede. Ryan, plangea fiindca vroia la tatal sau si era ora sa de sport.
Emma se dadu jos din masina, luandu-si din spate bagajele. Erau 4 geamantane mari si late. Nu venise doar sa se distreze,avea sa isi rezolve problemele sale cu o firma si sa incheie un contract cu un nou om de afaceri. Inca nu stia cu cine, doar, stia, de la tatal sau, ca era un om renumit in SUA.
Emma privi noua sa locuinta, timp de o luna. Era o vila imensa, maro cu auriu. In usa statea sotul lui Lucy, zambind spre familia sa. Era atat de frumoasa imaginea din fata Emmei. O lacrima i se prelinse pe obrazul sau rosu,din cauza frigului, dar o sterse imediat.
Duminica.
Ora 2:45 Austria.
Vila Vernard
"Emma trezeste-te ,Emma"Satena striga de 5 minute la prietena sa blonda, care dormea de mai mult de doua ore jumatate"Emma jur ca intru" Si spuse adevărul,in mai puţin de trei secunde deschise uşa camerei de oaspeţi.
Lucy deschise gura pentru a spune ceva, dar fata din fata ei o opri. Era surprinsa. Emma era imbracata intr-un costum de inarna pentru schiat . Costumul ales era format dintr-o singura piesa si arata sezational pe ea.
"Hmmm,la punct, ca intotdeauna"reusise sa spuna si ea doua cuvinte ca blond parasi camera alba. In urma sa fiind si satena. Emma privi sufrageria unde stateau la televizor Ryan si Vernard.
A decis sa nu de-a prea multa atentie si s-a indreptat spre usa din lemn de pin. Si-a incaltat botinele negre dorind sa iasa din vila calduroasa ce o facea sa transpire.
"Emma, asa repede pe munte?" Blonda se intoarse spre Vernard zambind.
"As vrea sa profit macar de prima saptamana sa merg pe munte mai des, nu o sa stiu cand voi mai ajunge acolo, in plus daca vreti si veniti pe la patru ma ve-ti gasi la cabana de sus"
Lucy afirma din cap, lasand-o pe Emma sa plece. Era familiară locurilor de pe aici, ii placea sa vina, împreună cu parintii sai la casa bunicilor prieteni sale,erau mereu bine veniti. Vantul batea cu putere, cand a ajuns la poalele muntelui de unde se lua cabina. Isi cumparase un bilet pentru o persoana, si impreuna cu un baiat blond ,poate mai mare cu 3 ani decat ea, urcaseră in prima cabina rosie. Baiatul se asezase langa ea, in asa fel incat Emma sa il poata analiza mai bine. Purta o pereche de ochelarii de soare,avea un par blond ciufulit, imbracat cu un costum dintr-o piesa, negru. Arata senzational. Pe fata baiatului aparu un ranjet, semn ca isi dadu-se seama de ceea ce facea blonda cu bucle. Acest lucru o facu sa se inroseasca si sa priveasca in alta parte.
Dupa mai bine de 4 minute cabina, unde se aflase si ea, se opri cu un zgomot puternic. Erau la mare distanta de sol, si lucrur acesta o facu pe blonda sa tipe si sa sara in bratele baiatului blond si sa se ghemuiasca in bratele lui. Nu isi daduse seama cand a inceput sa planga, insa baiatul doar o stranse mai tare protectiv.
Au ramas in tacere timp de 2 minute cand Emma se puse la locul sau jenata de ceea ce se intamplase mai devreme, dar inca il tinea strans de brat.
"Of doamne ce jenant"afirma ea cu voce joasa, ştergându-şi lacrimile.
"Nu ai de ce, papusa,sunt eu aici, in plus se vede ca te atrag"tupeul asta o facu pe blonda sa se infurie la maxim izbucnind,si dandu-i drumu la brat.
"Idiotule, se vede cat tupeu poti sa ai. In primul rand imi este foarte frica de inaltimi,si nu am de ce sa ma tin, scuza-ma daca am exagerat, nu se va mai intampla, insa gesturile mele nu cred c te duc atat de departe"vorbise calma blonda cu bucle.
"Nu as zice asta si cand mi-ai sarit in brate, si in avion nu aveai nici o problema cu inaltimea"ranjeste spre ea, îndreptându-şi fata inspre chipul ei
"Scuza-ma domnule pervers, dar in avion e alt ceva cand ai de ce sa te ti"tipa, tipa ca sa se auda"si cum de sti ca am fost avion, m-ai urmarit? Cine esti? Of doamne, ce vrei de la mine, da-ti ochelari jos acum, nemernicule, cum de iti permiti sa.. " ar mai fi zis ceva blonda, insa buzele lui erau peste ale ei. Incerca sa patrunda insa blonda nu ii dadea voie. In minutul al doilea isi simti coapsele stranse si ast o facu sa deschide gura, îndeajuns incat sa patrunda in gura sa.
Se despart pentru aer, perfect momentul, pentru o palma zdravana din partea Emmei. Blondul doar zambi si cobora din cabina, nu inainte de a instiinta ca se vor mai intalni. Cativa fiori ii trecu pe şira spinării dar rămase stapana pe situatie.
Va rog frumos sa imi scuzaţi greselile, am mana stanga rupta si e mai dificil.
Oricum sper sa va placa povestea, am vrut sa intru direct in actiune, pentru ca e mult mai palpitant asa.
Aveti pareri referitoare la acest capitol?
In poza o aveti pe Emma
VOUS LISEZ
Echilibrul Vietii
Action"Ești puternic atunci când poți renunța la ceva ce îți face rău,chiar dacă e tot ce îți dorești"
