Hate Life

Mici schimbări.

Priveam în gol.Mintea mea era aglomerata de gânduri,încât,nu știa ce să uite.Ridic ușor capul din pernă și totul era numai ceață.
-Ți-ai revenit?
-Mda-confuză- Ce s-a întâmplat? Mă doare foarte tare capul.
-Nu.ți mai amintești? "Ce tot spun eu..." Ai băut.-pe scurt-
Eu:-făcând ochii mari și trantindu-mi capul pe pernă la loc.Îmi pun mâinile în cap,încercând să îmi dau seama ce s.a întâmplat.Dar..nimic...niciun rezultat.
"Ce a fost în mintea mea?-punându-mi mâna dreaptă la gât- Colierul!
-*el dispărând din cameră*-
"Oare...Diego are legătură cu acestă întâmplare?"
Colierul în valoare de 10 000 de karate a dispărut. Cred că l.am pierdut la club...o avere dusă pe apa sâmbetei...-deprimată-
-Ești bine Mechi?-mama spunând lipindu-și mâna pe fruntea mea- Cam ai febră...să îți dau o pastilă? *Mechi e porecla mea*
-Nu,nu e nevoie,doar am nevoie de intimitate.
-Bine,te las.Cumva colierul lipsește de pe gâtul tău?
-Nu...l.am pus undeva bine...
-Ascultă! Dacă îl pierzi,te voi pedepsi tare mult. Am dat o groază de bani pe el și nu vreau să se întâmple ceva. "Mama nu trebuie să știe de asta."Brusc,o umbră mare și neagră cumpără toată lumina cu puțini bani. Demonul din mine a ieșit la iveală,și..e mai mare ca îngerul,sper deocamdată...iar,după câteva minute de suspans,lumina a învins întunericul,ce încet-încet,putea reuși să mă posedeze pentru totdeauna.Îmi iau telefonul și o sun pe Cande,una dintre prietenele de suflet.Se aude un dulce "Alo" iar apoi...brusc se închide. Ce e cu ea? Oricum. Am mai stat și m.am gândit,m.am concentrat pe perspectiva ,,club".
Mi.am adus aminte că...m.am îmbătat groaznic deoarece...am retrăit momentele despărțirii părinților. Mai simt durerea...încerc să uit de depresie,îmbrăcându-ma într.o rochița albă vesela,pantofi asortați,cu fundița roz,ca și funda din părul meu ^.^. Vreau să fie o zi perfectă,chiar dacă începutul a fost groaznic. Voi merge la poliție să îmi caute colierul...mă voi strădui pentru ziua asta. Nu pot fi mereu tristuță ☺.
*Afară*
-Myra !
-Ruggero! Ce te.aduce pe aici?
-Am zis să iau puțin aer,dar tu mă sufoci.-flirtând-
-Vai,vai,atunci plec,să îți "recapeți" respirația.
-Pa! Bunăciune mică-șoptind-
Telefonul cântă ,,What do you mean?",semnalând că cineva mă caută.
*Începere conv.*
-Alo?
-Alo! Mechi,sunt eu,Cande,îmi pare rău că nu am putut vorbi atunci când m-ai sunat dar...mama avea treabă cu mine-mințind-
-Ok,pentru că mi.am făcut griji  pentru tine.
-Ahm,se dă o petrecere acasă la Jorge,bine,nu acasă,la local,este ziua mamei lui...dacă ai vrea să vii...
-Mersi,dar,nu prea îl înghit pe gelosul ăla...-întrerupând-o pe Cande- Cred că o să mă mai gândesc...
-Dacă te răzgândești și uiți de chestia asta copilărească,îți voi da adresa.
-Bine,bye babe.
-Pa!
*Încheiere conv.*
Super! Asta mai era acum..."dar..poate voi merge...de dragul Candelariei,nu de altceva."
-Din persp. Lui Cande-
Telefonul vibrează. E Mechi.
-Deci,te-ai răzgândit?-nepoliticoasă-
-Vin de dragul tău,cap de pește .
-Cap de cal.-începând amândouă să râdem în hohote-
Deci,la cât e petrecerea?-accentuând cuvântul "petrecerea".
-La 8:15 P.M. Adresa este:The secret of Maria 138.
-*-* ok. Mai vorbim,pa!
-Salut!
Ora 8:15,seara petrecerii
-Cande!
-Intră!
Din persp. Lui Mechi-
Muzica era perfectă,dar eu eram orgolioasă,și nu dansam. Am intrat în reala lume a viselor.Totul era parcă de cristal,aveau tot felul de meniuri..perfect. Am băgat iute,ca o tărancă,mâinile în bucate,dar mama lui Jorge mi.a dat cu linia peste ele. Fraate.
-Hart.
"Îh,ce mai caută și ăsta lângă mine?"
-Ce mai vrei?-dând ochii peste cap.
-Beton petrecerea,hă?
-Da,beton,dar cel care e lângă mine acum,e cam nașpa de lăudăros...
-Cap de vizon!
-Ascultă,dacă mai zici asta odată,o să...
-O să ce?
-*spărgând un pepene uriaș în capul lui*. Asta!-ridicând sprânceana și făcându-mi râsul malefic.
-Ai încălcat normele!? Stai să vezi acum!-luând suc de visine și aruncându-l pe rochița alb-mătăsos.Încep să plâng,fugind la baia fetelor.
*După 2 ore.*
Mă găsește pe o bancă,admirând marea.
-Hei,ești supărată?
-*întorcându-i spatele*.
-Uite,doar m.am enervat,și nu am mai putut rezista. Încă nu ți-ai dat seama? Eu te iubesc.
-Ce?-întorcând capul-
-Da...dar se pare că nu ai realizat. Eu roșesc. El roșește. Oare...suntem făcuți unul pentru altul? Oare...avem șansa la iubire necondiționată? Oare?
-Cande,tu urmărești?
-Da! Adică nu. Urmaream....marea!
-Nu fi caraghioasă. Eu mă duc acasă.
*Acasă*
Îmi arunc geanta. Îi sun pe polițiști să-i întreb de colierul meu. Doamne,ce uitucă sunt. Am uitat să mă prezint. Mă numesc Myra Cindy Hart. Da,știu,cam lung. Am 19 ani,deci,aparent,am terminat școala.Sunt la facultate,dar,sunt regina Argentinei. Deci pot face ce vreau eu.Trăiesc într.o suferintă mare,și,cred că știți de ce.Am o viața nu prea ușoară,dar cei ce îmi văd vila spun că e...că nu fac niciun efort. Ba din contră.
-Ana,îmi poți aduce cina te rog?
Bine,poate că în legătură cu treaba nu am de aface dar...ok ok,am vorbit prea mlt despre mine.
*După o oră*
Am mâncat bine,iar acum rutina de seară.
*După rutină,în cameră*
Iau tabloul familiei compusă din mama,tata și eu....o lacrimă de dor udă rama fotografiei. Din adins,a picat chiar pe tata. Oare lui îi este dor de mine? Sau are altă prințesă sau alt prinț,și pe mine m.a uitat de tot? Sunt afundată în gânduri. Și ce gânduri. Să gândești...doare
-Din persp.lui Jorge-
Mă tot gândesc la acel moment. Parcă a fost magic...doar eu și ea,pe o bancă,singuri,eu dezvaluindu-mi sentimentele pentru ea. Mă iubește? Ma urăște? Va începe o luptă infernală. Ori ea,ori Lisa.
-Din perspectiva lui Mechi-
Va începe o luptă infernală. Ori el,ori Lucas