Raţiune şi Simţire

Mi-e dor, mi-e prea dor
de doi ochi ce ard in noapte
dacă nu-i văd, am să mor

sunt nebun?.. de ce-aud numai şoapte?

Speranţa unde să fie...?
am uitat dacă există aşa ceva
neliniştirea mă cuprinde şi lacrimi cad o mie

privindu-mă nu-nţelegeam, de ce pieptu-mi suspina...

Un urlet sincer şi prelung
răsună, viaţa alungând;
e disperare, e mirare!

ce să mai spun? nu e uitare

Totuşi e-un sentiment ce mă îneacă
mă uit întrebător în orice parte
ce-aş vrea ca ceasul să mai tacă,
tresar la orice sunet, dar sunt vise deşarte

Îngenuncheat, plâng, ca un copil ce sunt,
oare mai am vreun rost pe-acest Pământ?
totul e-n alb şi negru, nimic nu e culoare

O vreau! o vreau prea mult! o vreau cu-ardoare!

De ce-am pierdut-o tocmai eu?
confuz fiind : "Oare-am avut-o vréodată?"
ce mult doresc s-o am mereu

...ce mult voiam să n-o pierd niciodată

Privirea mea e-ntunecată
m-am ridicat şi mă lovesc de toate,
viaţa mea e veşnic ruinată

în mintea mea rasună numai moarte