Strange Feelings

Prolog

Atunci când viața iti oferă lămâi, faci limonada, dar atunci când viața iti oferă o șansa, nu o rata pentru ca altfel o vei regreta. Pericolele ma pândesc chiar si in momentele astea. Medicina veterinara parca este singura mea șansa la o noua viața. Mai bine îngrijesc animalele bolnave care sunt nevinovate decât sa tratez oamenii care parca au venit din iad.

"Rachel, haide la masa, am pregătit taiteii tai preferați"spune tata intrând in camera mea in timp ce eu vizualizam o radiografie a unei cățelușe bătrâne.

"Acum vin"ii spun si las radiografia pe birou.

Tatăl meu este șef de restaurant de taitei. Mama mea a murit când aveam 3 ani din cauza cancerului osos.

Eu sunt Yoo Rachel, locuiesc in Seul, Coreea, am 20 de ani si visul meu este sa fiu cel mai bun veterinar din Sudul Coreei.

Sinceră sa fiu, nu am avut niciodată o relație. Am fost prea ocupată cu slujba pe care o am. Dar mereu mi-am dorit sa știu ce e iubirea...adevarata. Niciodată nu am simțit asta. Adică da am un tata care imi oferă foarte multă iubire dar nu ma pot exprima liber, nu il pot săruta cum as putea face cu un băiat.

"Tata am rezervat biletul spre America. Mâine plec"ii spun luând bețișoarele in mâna.

"Sper ca o sa te descurci acolo. Sti ca e foarte greu"imi spune si ma prinde de mâna liberă.

"Nu imi va fi. Am învățat engleză din greu si nu trebuie sa-mi trimiți bani. Ii am pe cei strânși si imi voi găsi repede o locuința nu iti face griji"ii spun strangandu-i mâna mai tare si zâmbindu-i.

***

Ma aflu la aeroport si ma pregătesc pentru visul pe care mi-l voi împlini cât de curând...sper.