*Inainte de toate,povestea are multe greseli gramaticale la inceput.Va rog sa ma scuzati,dar o sa o editez cand o sa termin cartea.Oricum,cred ca merita sa aruncati un ochi.Devine mai buna pe parcurs,va asigur.*
Razele soarelui ma trezesc usor din somnul meu de frumsete,incantandu-mi pielea cu atingerile sale fine,facandu-mi ochii sa se deschida incet-incet,acompaniati de ciripitul pasarelelor...Mda,nici eu nu m-am crezut cand am spus asta.
Ma trezesc inca o data trantind alarma pe undeva prin camera,sperand ca cunva se va sparge,desi mama,care uneori am impresia ca ma uraste de mi-a facut una ca asta,mi-a luat cea mai sigura alarma de pe piata,nu se poate sparge nici cu ciocanul...credeti-ma,stiu ce spun, am incercat de cateva ori.
Murmur nemultumita si oftez infranta,dandu-mi jos perna de pe fata.Iarasi am uitat draperiile trase,iar soarele vrea sa ne imprietenim in aceasta dimineata,pentru ca s-a gandit sa bata fix in fereastra mea,lumina inundand toata incaperea,arzandu-mi ochii adormiti.
Ma dau jos din pat cu viteza unui melc batran si bolnav si ma indrept incet,ca un zombie spre baia din camera mea.Gresia rece imi face pielea de gaina si ma face sa dau din cap si sa imi spun inca o data in gand.Urasc diminetile.Arunc o privire in oglinda din baie iar imaginea vazuta nu ma impresioneaza in niciun fel.Parul saten ciufulit stand in toate partile, iar ochii adormiti,mici si rosii de la lipsa orelor de somn,au devenit deja ceva obisnuit,fiind rutina zilinica la care trebuie sa ma supun,fie ca vreau, fie ca nu.
-Katie,daca nu te grabesti,jur ca vin si te ud cu furtunul.imi striga mama de la parter,facandu-ma sa rad scurt si infundat spunand incer.Mhm,de parca chiar ai face una ca asta.
Fac un dus scurt,rutina de dimineata find gata mai tarziu ca de obicei,apoi ies din baie infasurata intr-un prosop alb si pufos care imi gadila pielea.Ajung in fata sifonierului,iar acolo mai petrec inca cateva minute.Nu,nu va ganditi ca ma gandeam in ce sa ma imbrac,nu eram nici pe aproape.Ma uitam doar in gol,gandindu-ma cat de bine as fi dormitr eu la ora asta daca nu era scoala.
Nu ma intelegeti gresit,imi place scoala*tuse*tocilara*tuse*,doar ca nu imi place ca incepe asa de devreme.Si pun pariu ca daca ar incepe la 10-11,nimeni nu ar mai comenta nimic si toata lumea ar fi fericita.
Am uitat sa ma prezint,numele meu este Katie Hilary Boman.Pe scurt Katie.O claie satena de par,pusa pe un corp cu proportii cat de cat ok,de 16 ani si cu niste ochi verzi ca smaraldul.Tocilara scolii,fiinta antisociala si timida care evident ia doar 10.Am spus antisociala?Scuze,voiam sa spun 99% antisociala.Acel 1 % este prietena mea cea mai buna Christina Rosella Vince.Sau asa cum ii spun eu,Criss.O fata blonda,creata si foarte sociabila,in comparatie cu mine.Desi noi doua suntem foarte diferite din multe puncte de vedere:eu am parul saten inchis,ea il are blond,al meu este drept iar al ei este cret,ochii mei sunt verzi,pe cand ai ei sunt la fel de albastri ca si marea,ea este foarte sociabila avand prieteni in tot liceul,pe cand eu,sa spunem ca, daca nu ar fi ea,eu as fi ramas un soarece de bibiloteca mancator de biscuiti oreo si ciocolata.
Cum am devenit noi doua prietene,pai asta este o poveste demna de un film premiat cu oscarul pentru cea mai neghioaba prietenie care a rezistat timpului.Eram prin clasa a doua cred,cand eu tocmai ce imi terminasem pachetelul pus de mama,am mers ca un copil iubitor al mediul inconjurator si cu frica de invatatoare sa arunc hartiuta la cosul de gunoi.Hartiuta a ajuns la cosul de gunoi,mediul inconjurator este salvat iar eu am scapat de predica doamnei invatatoare.Dau sa ma intorc inapoi la banca mea,dar Criss iese in momentul acela afara din clasa si fiind grabita nu ma vede.Si uite asa noi am facut cunostinta in cel mai frumos mod posibil.Dandu-ne cap in cap.Ce pot sa spun,fruntile noastre au vrut sa se imbratiseze in acel moment.Revenid,in loc sa incepem sa plangem sau sa ne certam,cum ar fi facut doi copii normali de clasa a doua,noi doua am inceput sa radem si sa mergem impreuna spre banca mea.Am facut constinta,am vorbit mult si cu trecerea timpului am ajuns sa devenim cele mai bune prietene,desi acum ajunse la liceu,facem parte din grupuri cu adevarat diferite.
YOU ARE READING
Katie
Teen Fiction"-Simti ceva pentru el? -Nu stiu ce ar trebui sa simt.Nu am mai trăit asa ceva in viața mea,dar mi-e frica." "-Sunt aici.Voi fi întotdeauna aici,chiar si cand nu o sa ma vrei,eu voi fi aici.Langa tine. -Te rog,nu mai face promisiuni pe care sti ca n...
