Sub masca unui vampir

Capitolul I-1

Sunt momente in care, viata pe care o stii se poate schimba. Totul se poate termina atunci cand te astepti mai putin, sau  lucrurile pot inflorii frumos oferindu-ti o lume palpitanta si plina de experiente noi.

In prezent, lumea "palpitanta" din jurul meu se stinge putin cate putin si este usor devorata de melancolie, lasandu-mi o ultima optiune si aceea fiind sa privesc in tacere si sa astept cu nerabdare sunetul strident ce avea sa imi vesteasca scurta libertate.

Cateodata, imi satisfac linistea interioara reamintindu-mi ca sunt diferita, ca nu sunt un cliseu. Nu ma consideram o adolescenta rebela ce sfideaza in prostie regulile crezand ca ceea ce face ii aduce popularitate si respect, nu am o incredere exagerata in propriile-mi abtitudini, drept urmare, nu sunt increzuta, dar nu sunt nici fata cuminte si retrasa de care poti profita fara ca aceasta sa nu isi dea seama, care sa sufere crezand ca a bagat la cap, a inteles cu ce se confrunta si traieste cu impresia ca istoria nu se va repeta. Sunt doar eu, cea care te priveste fugitiv lasandu-te sa te intrebi daca ai facut ceva gresit.

Imi place sa privesc si analizez fiecare gest ce este facut in jurul meu, ascult cu atentie si nu comentez, fiind pregatita sa folosesc ce am aflat in caz de nevoie. Ma gandesc si ma contrazic singura nelasand parerile altora sa ma influenteze. Am crescut formandu-ma in singuratate, am invatat singura in ce sa cred realizandu-mi o credinta proprie, fara sa fiu controlata de cei ce duc totul la extrem, incercand sa te convinga ce e real si ce nu.

Sunetul pe care il asteptam reuseste cu usurinta sa ma trezeasca la realitate. Ma ridic incet si imi strang lucrurile incercand sa ma feresc de miscarile rapide ale celorlalti, ramanand, ca de obicei, ultima persoana ce paraseste incaperea.

Inspir pentru ultima data, aerul sufocant, inainte de a inchide usa din metal ce lasa un scartait lung in urma sa rasunand pe coridoarele lungi si aproape pustii.

Simteam ca timpul trecea diferit pe langa mine, totul parea ca se misca rapid dar eu ramaneam pe loc. Lumea parea asa grabita in jurul meu, de parca mai aveau cateva zile de trait si incercau sa profite de fiecare moment ramas, pe cand eu, parca trageam de timp.

Am pornit la pas usor urmand sa parasesc curtea enorma a facultatii, incercand, cu fiecare pas pe care il faceam, sa ignor grupul de tineri adulti ce ramaneau dupa ore, neavand o alta ocupatie mai productiva decat sa fumeze si bea, iar pe langa acestea, hobby-ul nesimtit de a se lua de oricine le iesea in cale, mereu existand ceva ce-i deranja.

 Unul dintre asa zisii "masculi alpha" se ridica si incepu sa se dea la mine, fiind incurajat de ceilalti, isi lasa bratul pe gatul meu neavand pic de rusine si ma intoarse fortat la grupul sau continuandu-si stupidele remarci pe care le facea pentru a ma aburii. Ma smucesc rapid si scap din stransoarea acestuia, tintindu-l nervoasa cu privirea inainte de a ma intoarce pentru a-mi vedea de drum. In urma mea, se auzeau acum rasetele stridente ale damelor de companie ce afirmau la fiecare exclamatie pe care o faceau baietii pentru a ma demoraliza.

O data iesita din raza lor vizuala, se potolesc, atentia lor revenind asupra fetelor subtiri ce le stateau pe picioare cu mainile incrucisate de gaturile lor, imbracate in fuste scurte si bluze peste buric, nu tocmai potrivit pentru un anotimp atat de rece.

Imi acopar nasul, pe care abia il mai simteam din cauza vantului rece ce se lovea constant de fata mea, cu gulerul lung de la palton si continui sa merg focusandu-ma pe sunetul lasat de botine la contactul cu asfaltul.

Dupa aproximativ jumatate de ora de mers continuu, m-am oprit pe o banca pentru o scurta pauza, uitandu-ma in jur la frunzele ce cadeau lasand in urma acestora crengile aproape goale ale copacilor. Lumina slaba a putinelor felinare ce erau insirate de-a lungul parcului nu mai era de foarte mare ajutor, luna luand loc pe cer, treptat, fiind acompaniata de intuneric.

Am fost nevoita sa imi scot telefonul, am aprins lanterna acestuia si m-am ridicat urmarind trotuarul ce ma adusese la o intersectie. Puteam cu usurinta sa spun ca in aproximativ cincisprezece minute aveam sa ajung la hotel.

Am continuat sa merg privind direct inainte. Mi se parea dubios faptul ca nu mai era nimeni inafara de mine. Eram doar eu si lumina telefonului pe o strada goala alaturi de sunetul lasat de copacii indoiti de vant.

La un moment dat, lumina telefonului se stinge brusc. In zadar apasand pe butonul de pornire, nu functiona. Ramasesem fara baterie si inca mai aveam de parcurs cateva minute bune pana sa ajung. Mi-am bagat telefonul in buzunar, am inspirat adanc si am eliberat aerul cu o tenta de ingrijorare, continuand sa merg gandindu-ma ca nimic rau nu se v-a intampla si ca voi ajunge teafara la hotel.
Nu era asa bizar ca nu mai erau trecatori, insa in trecut patisem cateva lucruri ce oarecum reusisera sa ma marcheze. Regretam ca nu ma mai puteam bucura de o seara de toamna cum obijnuiam pe vremea cand nu stiam cat de periculoasa era lumea inafara camerei mele.
Chiar si asa, aveam acel sentiment de liniste si pace pe care il adoram, iubeam sunetele naturii si evident anotimpul chiar daca acum era in compania paranoii.

Am surprins cu coada ochiului, chiar inainte de a-mi indrepta privirea spre felinarul din apropiere, o umbra, trecand silentios pe langa mine, lasand un aer in urma sa mai rece decat vantul ce parca imi biciuia obrajii la cat de inghetat si puternic era. Mi-am intors privirea sa vad daca nu cumva mi se parea, iar spre surpinderea mea nu era nimic mai mult decat intuneric. Am incercat sa nu dau importanta, desii bataile inimii rasunau galagios, acoperind parca orice sunet din jur, si am continuat sa merg zarind insfarsit logo-ul luminos al hotelului.

Am pus mana pe fierul rece, fiind acoperita de un sentiment de siguranta in urma caruia bataile inimii reveneau incet la normal, si am deschis poarta urcand apoi grabita scarile invelite de covorul rosu.
Mi-am scaldat privirea in lumina calduroasa ce radia prin usile de sticla si am intrat fara sa ezit. I-am zambit receptionistei si am salutat-o politicos urcand apoi in apartamentul meu.

Eram obosita dupa atata mers, insa nu am putut sa imi feresc privirea de vasele ce asteptau sa fie spalate inca de dimineata. Am oftat zgomotos descaltandu-ma, mi-am agatat paltonul in cuier apoi mi-am tarat picioarele pana in micuta mea bucatarie unde m-am apucat de spalat.
Dupa cateva minute bune am admirat bucuroasa vasele curate si frumos aranjate, acum putand sa ma relaxez linistita.

M-am indreptat spre geamul mare din sufragerie sa trag perdelele. Privirea mi-a ramas insa involuntar tintita pe silueta ce statea rezemata de peretele hotelului.

Nu i-am acordat foarte multa importanta dupa cateva secunde de analizat, stiind ca multi indivizi isi fac veacul pe aceasta alee la ore destul de tarzii facand care mai de care chestii. Am tras de perdea si i-am aruncat o ultima privire, iar spre surprinderea mea, ca si cum ar sti ca este urmarit, si-a intors capul in directia mea si m-a privit.

Am tras apoi ce mai ramasese din perdea si am ignorat individul suspicios lasandu-ma sa cad zgomotos pe patul moale, uitand de cele intamplate si golindu-mi mintea de griji.