Ben ma priveste,isi ia iubita de mana si pornesc in directia noastra.
-Hei,ce mai faci grasutule?
Ii trimit priviri fulgeratoare,atunci cand promisiunea facuta mamei imi rasuna in cap.
-Craciun fericit,Ben!Craciun fericit,Cassidy!
Amandoi isi arunca priviri cu subinteles si nu zic nimic.Pot deveni si mai nesuferiti?!
In timpul adunarii din jurul semineului,discutii care nu imi atrageau atentia dar si glume referitoare la mine,fiind cea mai buna sursa de inspiratiea acestor capete seci,mai ales Ben.A venit timpul sa ne asezam la masa,ma pun intre sora mea si varul Roy.Singura parte buna a acestei zile:mancarea.Aperitivele,curcanul,bauturile,toate au decurs minunat dar deabia acum venea apogeul mesei festive:desertul.
Si l-am vazut...un ecler apetisant.Abia il asteptam.A fost asezat cu grija pe masa.Pe farfuria lui rosie ,parca ma striga,ma dorea si el.Am intins mana cu agilitate si o pofta acerba,in cateva secunde avea sa fie al meu.L-am insfacat dar chiar in momentul acela acela o alta mana s-a asezat pe marginea farfuriei.Mana ii apartinea nimanui altuia decat lui Ben.Dintre toate persoanele,tocmai el.
L-am privit in ochi,mai apasator si nervos ca niciodata.Tensiunea luase foc.Gandurile de ura,de enervare,nu mai aveau loc,credeam ca intreaga lume o sa explodeze.Am incis ochii pentru un moment,iar propriul tipat a inceput sa imi apese urechile.Totul era negru,poate chiar explodasem,golociunea spatiului ma sperie.Aud un sunet...clopotei..."Jingle Bells",melodia ma conduce catre infinit,simt miros proaspat de curcan,apoi numeroase globuri,peste tot,de diferite marimi,culori si forme.Sunt lovit de realitatea inghetata,am cazut cu nasul in zapada.Eram ametit,bulversat dar in fata mea era tot un Ben Morgan,de data aceasta la fel de nedumerit ca si mine.
YOU ARE READING
Chocolate Cake
HumorDestinul ii vrea tot timpul impreuna,de la o intalnire legendara tipic destinului, la calatoria neasteptata spre Laponia.Andrew v-a trebui sa treaca peste rivalitatea cu iubitul matusii sale,Ben Morgan,pentru a scapa de tirania dulce a lui Mos Crac...
