Iubire interzisă (PUBLICATĂ)

O zi obişnuită

  

      Dimnieața a venit prea repede,dar dacă mă gândesc mai bine la ce ora am venit aseară acasă, aş putea spune că abia dormisem două ore. Şi cum nu puteam lasă lucrurile aşa am dat buzna în camera fratelui meu Sasha.

—Cutremur,repede, am ţipat cât de tare am putut.

—C-ce?! a ţipat Sasha ridicându-se brusc din pat şi căzând în genunchi.

—Oh,frăţioare, ai fi mort până acum, am spus izbucnind în râs şi plecând în camera mea.

—Lina, a spus o voce de pe hol, făcându-mă să mă opresc în loc.

—Tati, am spus dulceag,încercând să scap cât mai ieftin.

—De câte ori ţi-am spus să nu-l mai sperii pe fratele tău? m-a întrebat serios şi mi-am dat seama că am încurcat-o.

—Glumeam cu el,tati, am spus întorcându-mă spre el şi privindu-l în ochii albaştri, la fel că ai mei.

—Niko, iar te iei de fată? a intervenit mama şi am ştiut că am scăpat.

I-am făcut cu ochiul mamei şi i-am lăsat pe hol, ducându-mă la mine în camera să mă pregătesc pentru liceu şi când spun asta nu mă refer la cărţi şi caiete, ci la înfăţişarea mea.

După o oră eram gata şi am coborât la parter să mănânc ceva dacă mai aveam timp, iar după privirea fratelui meu întârziasem, din nou.

—Lina,dacă tot întârzii de ce mă faci să te aştept mereu? m-a întrebat stând în uşă.

—Frate, alţii trebuie să aştepte mă aștepte pe mine, nu eu eu pe ei ,am răspuns răutăcios şi am ieşit pe uşă nu înainte să strig un salut spre părinţii mei.

Am ajuns la liceu în câteva minute, dar nu înainte să-l las pe Sasha să coboare la intrarea liceului, încă nu voia să vadă lumea că este adus de sora lui. Ce porcărie! Am parcat lalocul meu obişnuit şi chiar când voiam să deschid uşa, aceasta s-a deschis instantaneu.

—Bună iubire, a spus o voce cunoscută.

—Ivan, l-am salutat pe iubitul meu coborând din maşină.

—Avem un director nou, a spus punându-şi mâna pe umeri mei.

—Era şi cazul să se pensioneze boșorogul de Fedor, am zis începând să rad. Cum este cel nou sau este o ea?

—Este tot un el,aparent unul și mai strict, dar știi că o să-l facem și pe ăsta să demisioneze, a răspuns sărutându-mă scurt. Te-ai gândit ce le spui alor tăi? a întrebat conducându-mă pe holurile liceului.

—O să le spun că stau la Anna în weekend și o să vorbesc cu ea să mă acopere, am zis ridicând din umeri.

—Foarte bine,a spus sărutându-mă în faţa clasei mele, apoi plecând făcându-mi cu ochiul.

M-am aşezat în bancă şi m-am pregătit pentru cea mai plictisitaore ora, fizică,doar că din difuzor s-a auzit vocea secretarei chemându-mă în biroul directorului.

—Ce ai mai făcut Lina? Omul abia a venit, a strigat prietena mea Anna.

—De data asta nimic, am spus inocent ieşind din clasă curioasă despre ce este vorba.

Ştiam drumul spre biroul directorului ca în palmă, doar îl făceam de câteva ori pe zi, dar astăzi chiar nu făcusem nimic și aveam să-i spun vreo două noului director dacă insinua că aș fi făcut ceva deranjant.

—Domnişoară Koslovska,mă salută secretara.

—Olga, am răspuns la rândul meu, intrând în birou fără să bat. Doreaţi să mă vedeţi? am întrebat cu o falsă politețe.

In poza Lina Koslovski