Nude Lips

1

-Pe bune, Payt?! Babysitter? a spus Chris scuipându-și berea înapoi în pahar, în timp ce Avery râde lângă mine. El i se alătură imediat, chicotelile lor zgâriindu-mi creierul.

-Râdeți cât vreți, dar când veți avea nevoie de un drum cu mașina, nu apelați la mine, am spus dându-mi ochii peste cap și trăgând un alt fum din țigara mea.

-Okay, înțeleg că după micul "incident" părinții tăi nu îți vor da prea curând bani de mașină, dar totuși... Tu? În preajma copiilor? Nu știu dacă e o idee bună, spune Chris uitându-se serios la mine.

-Oh, haide! Ce se poate întâmpla?

-Payton, ai pierdut-o pe Madison de două ori în mall, spune Avery. Știu că nu o suporți pe târâtura aia mică de soră-ta, dar nu ești o persoană tocmai...

-Responsabilă, o completează Chris.

Mi-am dat iar ochii peste cap. Chris e cel mai bun prieten al meu de când eram mici și ne scobeam unul pe altul în nas (da, eram niște copii foarte ciudați), iar Avery, sora lui mai mare, e venită în oraș timp de o săptămână înainte de a pleca iar la facultate. Ea a fost întotdeauna cea care a încercat să ne țină cât de cât în frâu, deși de cele mai multe ori ajungea să ni se alăture în năzbâtiile pe care le făceam tot timpul.

-Am nevoie de banii ăia. Părinții mei nici măcar nu se uită la mine fără să mă judece! am spus disperată, sperând să mă înțeleagă.

-Păi, poate că nu trebuia să... a început Avery, dar, spre ușurarea mea, Chris o oprește.

-Ce a fost a fost. Ei te vor ierta într-un final, dar babysitting? Asta e puțin exagerat pentru tine.

-Trebuie să fiu de acord cu Chris aici, spune Avery. Ceea ce se întâmplă foarte rar. De ce ai ales tocmai asta?

-Îi cunoști pe oamenii ăia? Sunt putred de bogați! Pun pariu că au atâția bani încât îi pot folosi să se șteargă la...

-Limbajul, mă întrerupe Avery.

-Au bani, spun și mă uit serioasă la ei. Iar eu am nevoie de bani.

Chris îți dă jos căciula neagră, dezvelindu-și cârlionții blonzi și ciufuliți, lungi până la umeri, apoi își trece mâna prin ei, lucru pe care îl face de fiecare dată când e iritat. Mă privește atent cu ochii săi albaștri, apoi dă din cap și spune:

-Chiar nu cred că e o idee bună.

Mai ia o gură de bere și se încruntă.

-Aș putea să îți împrumut vanul meu oricând, știi?

-Chris, vanul tău e un dezastru pe roți, spune Avery, iar eu încuviințez.

Chris oftează puternic, apoi își acoperă fața cu palmele.

-Îi vei omorî. Probabil îi vei îneca atunci când le vei face baie...

-Sunt doi băieți de 9 ani. Cred că se vor descurca singuri cu baia.

-Atunci probabil îi vei otrăvi accidental.

-Chris, nu vor păți nimic. Dacă se întâmplă ceva, fratele lor mai mare, Harold sau ceva de genul, e acasă.

-Atunci de ce mai au nevoie de un babysitter? a întrebat Avery.

-El e ocupat cu învățatul sau ceva de genul. A înghețat anul înainte de a pleca la facultate și acum se pregătește la greu. Nu are timp de frații lui mai mici. Nu îl judec, și eu aș face la fel.

-Tocilar, spune Chris și mai ia o gură din berea lui.

-Mai ușor cu aia. Să îmi rămână și mie, spune Avery și îi ia berea din mână.

-Tu trebuie să conduci spre casă! spune Chris și îi smulge berea înapoi.

-Uite de asta trebuie să îmi iau eu mașină, spun dându-mi ochii peste cap.

Las mucul de țigară în scrumieră, apoi mă ridic. 

-Oricât mi-ar plăcea să vă văd luându-vă la bătaie pe berea aia, am un job la care trebuie să ajung, spun eu și le fac cu ochiul.

Dar înainte să ies, Chris mă prinde de braț și spune:

-Ai grijă că nu dai foc la nimic.

Îi zâmbesc și ies din Vast, barul în care ne întâlnim de obicei, pregătită să devin babysitter pentru doi puști gemeni de 9 ani.