Prefă-te că mă iubeşti

Capitolul 24

- Sunt mai multe chestii care îmi trec prin cap. Vorbi el, iar ea îşi îndreptă atenţia înapoi la discuţie. Îşi cuprinse iar corpul cu braţele şi îl ascultă temătoare, sperând că el nu ghicise adevăratele motive. Simţea că prosopul de pe ea nu îi era de nici un folos, era ca şi cum ar fi fost deja goală în faţa lui.

- Care? Înghiţi ea cuvântul.

- La început credeam motivele tale, că nu vrei să te implici aşa mult, sau poate simplul fapt că nu mă placi. Dar pe asta din urmă nu mă bazam prea mult. După cum ţi-am spus, te simt, ştiu când o femeie se bucură de săruturile şi atingerile mele, dar întotdeauna la tine era şi altceva. Am început să mă gândesc că poate e de la o dramă din trecut, vreun tâmpit te-a rănit şi acum te ţii rece în faţa altor implicaţii, nu mai rişti din nou. Dar nu cred că e asta. Am ajuns să te cunosc şi din alte puncte de vedere; eşti o persoană puternică, poate cea mai puternică pe care am întâlnit-o vreodată, ai fi trecut uşor pentru un nătărău care poate te-a trădat în trecut. Chiar de ar fi fost primul cu care te-ai culcat şi povestea s-a terminat urât. Harry o privi îndelung, parcă analizând-o din cap până în picioare, absorbindu-i fiinţa într-a lui şi citindu-i fiecare gând. Jenn se cutremură din nou şi îşi strânse braţele mai tare când Harry clătină din cap de parcă luase o decizie.

- Nu, nu e asta! Respingerea ta are strict legătură cu mine, nu-i aşa?

Jenn nu spuse nimic, dar şi tăcerea era un răspuns, mai ales felul în care încerca să îşi ferească privirea, dar el parcă o ţinea legată de ochii lui.

- Cred... cred că nu ai încredere în mine. Ţi-e frică de mine, nu-i aşa, Jenn? Spusese asta cu un ton atât de blând, încât ar fi topit-o pe Jenn în alte circumstanţe. Se gândi auzindu-l spunându-i aşa că o iubeşte şi era sigură că ar fi leşinat, însă ceea ce spusese el nu avea legătură cu iubirea şi îi provocă stupefiere. Ochii ei se măriră de surpriză, dar se opri exact la fix înainte să exclame un „CE?". Era varianta lui, părerea lui, complet diferită de realitate... deci sigură pentru ea. Se forţă să îşi restabilească calmul, deşi încă nu pricepea la ce se referea el cu frica asta, aşa că îşi ridică bărbia în semn că avea dreptate, sperând ca el să explice singur şi să se prindă şi ea despre ce Dumnezeu vorbeşte.

Harry făcu un pas spre ea şi epuiză tot spaţiul care mai rămăsese între ei. O cuprinse în braţe şi Jenn îşi puse din instinct mâinile pe pieptul lui. Îi simţi muşchii puternici şi inima bătând în palma ei. Voia să fugă de lângă el şi să se îngroape în braţele lui disperată în acelaşi timp. Doamne, dragostea e aşa confuză...

- Cu tot ce ţi-am făcut în trecut, te temi ca sexul dintre noi să nu se transforme în altă glumă proastă de-a mea, nu?

Întrebă el, şi Jenn trase aer în piept. Ne-am întors la sex...

Harry o aduse înapoi la el, strângând-o în braţe şi obligând-o să îl privească.

- Jenn, nu te-aş răni niciodată astfel. Ştiu ce a fost între noi în trecut, dar eşti conştientă că nu aş ajunge atât de departe, nu? Mai ales acum, când... când suntem mult mai apropiaţi şi viitorul unuia depinde de celălalt. Oftă şi îşi desfăcu un braţ din jurul ei ca să îşi treacă mâna prin păr. Ştiu că am fost un idiot atâţia ani şi nu te învinovăţesc că nu mai ai nici un strop de încredere în mine - asta dacă ai avut vreodată.

Jenn se strădui din răsputeri să îşi controleze expresia, nici ea nu era sigură ce ar fi exprimat faţa ei dacă îi dădea voie să se schimbe de la sine. Poate ar fi fost amuzată, sau stupefiată. Nu îi trecuse o secundă nebunia asta prin cap. Într-adevăr îi era teamă de Harry, dar din cu totul alte privinţe, nu pentru că el ar putea râde de ea după ce o convinge să se culce cu el. Acum că se gândea la asta... ar fi putut fi o posibilitate, dar era sigură că Harry nu i-ar face aşa ceva. Era ridicol! De data asta se abţinu să nu izbucnească în râs. Un bărbat care arată că Harry, atât de disperat şi excitat în nouăzeci la sută din timp, care o izgonise pe superba Kimberly Roosevelt şi se învârtea doar pe lângă Jenn, nu avea chef de glume. Dar dacă asta credea el, ea nu îşi permitea să îl contrazică. Fu totuşi puţin dezamăgită că lui pare să nu îi fi trecut o secundă prin cap că iubirea era strecurată la mijloc... şi bineînţeles că nu îi trecuse, de vreme ce el nu părea să mai ştie ce înseamnă asta.