Intro seara rece de aprilie,tot ce aveam chef era sa stau in casa la caldura.Imi era atat de dor de vara.Ie sezonul meu preferat.Intru pe facebook ,si vad o cerere de prietenie ,era de la un baiat numit Liviu.Vad ca avem multi prieteni comuni.Asa ca il accept.Imediat ce il apcept imi scrie mesaj.
-Buna ,ce faci ?
Nici nu stiam daca sa ii raspund sau nu .In fine nu am nimic de pierdut in plus el sta in Paris iar eu in Spania.
-Hei . Ii raspund sec.
-Stiu ca poate nu iti amintesti de mine dar am fost impreuna la gradinita cand eram mici ,dupa fiecare am plecat, tu in Spania iar eu in franta.Dar nu te am uitat.Si ma bucur ca te am gasit pe facebook.
-Ah ,nu tin minte.
Atunci imi trimite niste poze cu noi mici ,si da ,chiar eram eu.Chair nu imi aminteam de el.In realitate doar imi amintesc de doi prietene atat.Parca cei alti nu ar exista.
-Acum ? Ma intreaba.
-Ah da .Acum trebuie sa plec vorbim mai tarziu .
-Bine ,papa Lia.
Si fara sa mai zic nimic ies din facebook.Ma pun sa fac teme si alte lucruri plictisitoare care are or ce adolecent de 15 ani sa le faca.Nustiu ce aveam ziua aia dar nu aveam chef sa vorbesc cu nimeni vroiam doar sa plang si sa stau singura.Asa ca mam culcat si am plans toata noapte.Hormonele poate.Nustiu.Dar ma simt groaznic.
