Prefă-te că mă iubeşti

Capitolul 22

- Tu m-ai învăţat să călăresc. Mai ştii cât de frică îmi era la început? Râse ea, dându-şi părul peste umăr într-un mod senzual, apoi îşi linse degetul ce se presupune că îl băgase în cafea. Lui Harry îi venea să râdă privind-o, şi nu din cauza a ce făcea ea, ci cum o vedea el. Parcă urmărea un teatru ieftin. Kimberly Roosevelt nu mai avea nicio putere asupra lui.

- Mi-ar plăcea să mai călărim amândoi! Îi zâmbi ea ademenitor, iar Harry veni spre ea cu pasul lent, al unui mascul prădător ce a încolţit femela. Prinse marginea halatului ei şi o trase spre el. O simţi tremurând. Nu era niciun dubiu că nenorocita îl voia. Lăsând la o parte excrocheria ei, i-ar plăcea mult să o mai tăvălească puţin în pat. Nu mai era un puşti acum şi bineînţeles că schimbarea lui nu îi rămăsese indiferentă.

Harry simţi o plăcere sadică s-o excite, apoi s-o lase cu buza umflată.

Se aplecă spre ea, până când buzele lor ajunseră la distanţă de mai puţin de trei centimetri. Kim se ridică înfometată, dornică să fie sărutată, dar Harry îşi strecură degetul între ei şi îl puse pe buzele ei, ţinându-le departe de el. Privirea lui senzuală se schimbă, devenind furioasă.

- Să nu crezi că nu ştiu ce faci, Kimberly!

Era suficient să îi spună doar atât, ea înţelese foarte bine. Ochi i se măriră şi aproape că îşi pierdu echilibrul şi căzu în fund, alunecând cu papucii pe gresie, când Harry o împinse în spate, presându-şi degetul în scârbă peste gura ei.

Îi întoarse spatele şi ieşi din bucătărie, fără să aştepte un răspuns din partea ei. Spera că asta să îi fie suficient să priceapă şi să plece dracului odată de aici. Chiar nu avea chef să mai doarmă o noapte în grajd.

Intră în dormitorul lui şi al lui Jenn fără să mai bată la uşă. Se aştepta să o găsească dormind, răstignită în tot patul şi cu fundul în sus. Chiar plănuise să îi aplice o palmă peste fund de să îşi înghită limba dacă o găseşte aşa, dar nemernica era trează, ridicată şi rezemată de spătar, cu mâinile în sân de parcă aştepta să-i vină haimanaua acasă şi să îi tragă o mamă de bătaie.

Privirea furioasă ce o întoarse spre el îi alungă tot frigul din oase imediat.

- Aţi dormit bine, rege Arthur?! O întrebă el cordial după ce închise uşa în urma lui. Jenn îi adresă o încruntătură fioroasă.

- Mirific! Comentă ea, iar Harry o privi cu jind aşa cum stătea în mijlocul patului, în pijamalele ei, arătând exact ca în visul lui, doar că respingătoare şi enervantă, nu dulce şi senzuală.

- De ce eşti îmbrăcat aşa? În întrebă, analizându-i hainele cu o sprânceană ridicată, apoi, când ajunse la bocanci, tresări în şezut.

- Ce cauţi cu aia plini de noroi aici?

Harry îşi coborî privirea spre încălţările lui, probabil lăsase urme până aici. Ridică dezinteresat din umeri.

- Caii nu au nevoie de hrană în fiecare zi. Ei stau în grajd. Drumul până acolo e noroios. Dar nu are de unde să ştie majestatea ta toate astea.

De ambiţios, trecu cu bocancii prin mijlocul camerei şi se opri în faţa dulapului de unde îşi scoase haine curate. Simţea privirea lui Jenn în spatele lui spintecându-i şira spinării ca un târnăcop.

Jenn îşi miji ochii la el când văzu că avea de gând să intre primul în baie. Dobitoc înfumurat.

- Lasă-mă să ghicesc! S-a trezit Ryan şi tu nu ai mai avut timp să faci duşul de dimineaţă cu prinţesa moştenitoare.