Avatar Aang: Lotusul Roșu

Războiul nu mai este dar durerea este

Aang stătea în liniște lângă fereastra casei pe care Zuko i-o oferise în Națiunea Focului. Afară, oamenii se bucurau de o nouă zi de pace. Războiul se terminase, Ozai fusese învins, iar Zuko devenise noul Lord al Focului.

Totuși, Aang nu reușea să se bucure pe deplin.

Zuko intră în cameră și îl privi câteva clipe.

Zuko: Aang?

Aang nu răspunse imediat.

Zuko: Te gândești iar la Kion?

Aang oftă și își coborî privirea.

Aang: Da...

Zuko se apropie de el.

Zuko: Știu că a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai tăi.

Aang: Nu doar unul dintre cei mai buni. A fost... cel mai bun prieten al meu după tine și ceilalți din echipă. Am trecut prin atât de multe împreună.

Zuko: Și acum îți este greu să-l privești în ochi.

Aang dădu încet din cap.

Aang: Mi-e rușine, Zuko.

Zuko: De ce? Tu nu ai făcut nimic.

Aang: Tocmai asta e problema. Am aflat adevărul prea târziu. Scar... i-a omorât pe ultimii Nomazi ai Aerului.

Zuko rămase tăcut.

Aang: Iar apoi am aflat că Scar s-a înțeles cu Ozai ca să-l omoare pe Azulon. Bunicul tău.

Zuko: Știu.

Aang: Când mă gândesc la toate astea... mă gândesc și la Kion. El a luptat cot la cot cu Ozai. A fost acolo când noi aveam nevoie de el. Este membru al Echipei Răzbunătorilor. Și totuși, oamenii din familia lui au făcut lucruri atât de îngrozitoare...

Zuko se așeză lângă el.

Zuko: Aang, Kion nu este Scar.

Aang: Știu.

Zuko: Și nici nu este Ozai.

Aang: Știu și asta.

Zuko: Atunci de ce te învinovățești?

Aang rămase câteva secunde privind pe fereastră.

Aang: Pentru că am impresia că el crede că noi îl urâm.

Zuko: Nu-l urâm.

Aang: Știu. Tu nu ai nimic cu el. Nici eu. Dar Kion nu vede lucrurile așa. Cred că în mintea lui... el este cel care ne-a rănit.

Zuko oftă.

Zuko: Atunci trebuie să-i spunem.

Aang îl privi.

Zuko: Că nu este responsabil pentru păcatele celor care au venit înaintea lui. Că nu trebuie să poarte vina lui Scar.

Aang: Crezi că ne va crede?

Zuko: Nu știu.

Zuko se ridică și îi puse o mână pe umăr.

Zuko: Dar dacă este cu adevărat prietenul nostru, trebuie să încercăm.

Aang zâmbi slab.

Aang: Ai dreptate.

Pentru prima dată în acea zi, Aang simți că poate respira puțin mai ușor.

Aang: Kion a fost alături de noi când lumea era împotriva noastră. Acum este rândul nostru să fim alături de el.

Sokka intră în cameră tocmai când Aang și Zuko terminau discuția.