Invisible Love

Capitolul 1: Lucruri stranii

•ANNELISE•

- Josh! Ai pus toate bagajele? Strig după iubitul meu care încă stă tolănit pe canapea în fața televizorului. Josh!?

- Da, iubito! Le-am dus în mașină de acum două ore! Spune el și râde. De ce ești așa agitată?

- Vreau ca totul să fie bine!

- Nu te mai stresa!

În următoarea secundă mă prinde de mână și mă trage peste el. Începe să mă sărute, și a naibii sa fiu că nu-i pot rezista.

- Josh, trebuie să plecăm! Îi spun după ce ne distanțăm câțiva centimetri ca să ne recăpătăm respirația.

Se uită la ceas, apoi îmi spune cu un zâmbet ștrengar pe față:

- Mai avem cinci minute!

Mă prinde mai strâns de talie, și mă trage cu totul peste el, într-o poziție de care pot spune că nu sunt prea mândră. O să-i fac jocul dar nu o să-l duc la capăt. Încep să-l sărut de la gât în jos, până ajung la abdomenul său. Acesta geme mulțumit și mai slăbește puțin strânsoarea.

Mi-am ridicat capul la nivelul feței lui și i-am șoptit la ureche:

- Ne vedem în mașină, iubitule! Mă ridic și încep să râd din cauza feței sale mirate. Asta e! Oricât de mult mi-ar fi plăcut să continuăm, trebuia să plecăm.

Eu și Josh suntem împreună de aproape 2 ani și acum am hotărât să ne mutăm împreună. Mătușa lui i-a lăsat moștenire o casă la capătul orașului așa că am fost încântați când am aflat că puteam să stăm acolo.

De data asta eu conduc, așa că Josh se asigură că are centura pusă și telefonul lângă el în caz că trebuie să sune la urgențe. Mie îmi place viteza mai ales când sunt pe autostradă.

După aproximativ o oră de condus, ajungem în fața unei case cu numărul 305. Era destul de drăguță! Vopsită în alb, cu o grădină de flori în față și un gard cât de cât îngrijit. Era perfect pentru noi doi. Am pășit pe aleea pietruită care ducea spre ușă, urmată de Josh.

Am pus mâna pe clanță, dar am avut un presentiment ciudat când am pășit înăuntru. Parcă ceva nu era în regulă.

- Lise? Iubito, ești bine?

Josh îmi atrage atenția și acum observ că stau și mă uit în gol.

- Ăă... Da! Să mergem... să luăm bagajele.

După ce am luat toate lucrurile din mașină, am intrat în sufragerie, eu ignorând senzația de neliniște.

- Haide să ne uităm prin casă!

Am pornit împreună cu Josh spre bucatarie... era drăguță... modestă... e superbă! Am mai văzut câteva camere și băi... dar dormitorul nostru îl lăsăm ultimul. Am pornit acum spre grădină. E superbă! Iubesc casa asta! Chiar dacă e ceva la mijloc... dar încă nu știu ce!

- Josh? Hai să vedem dormitorul nostru!

- Sigur, iubito! Îmi spune și își pune mâna pe talia mea, sărutându-mă protector pe frunte.

Am urcat încet scările, simțind cum un aer rece îmi străbate șira spinării... La naiba! Ce e cu această casă?

- Acesta este!

- Wow! E minunat!

- Știu, iubito! În acest pat, o să facem primul copilaș!

- Josh? Tu aberezi?