,,Când pleci dintr-o lume plina de ura, te aștepți sa trăiești o viata plina de frumos. Dar ce se întâmplă când viata îți scăpa din degete? Frumoasa Mary, a părăsit in urma cu câțiva ani tara sa natala, Italia. De atunci, trăiește in Irlanda. Dorul...
Una dintre cărțile pe care îmi doresc sa o termin, până atunci bucurați-vă de lectură! 📖🥰 Cu drag, Elie Gold.
,,When the darkness shall broke us, you'll be my light."
Când viata ne arata adevărată față suntem dispuși sa stam și sa ne luptam cu aceasta. Dar ce faci când îți dorești cu adevărat liniște și pace? Când tot ce ai nevoie e sa iei o pauza și sa privești liniștită pe fereastra agitația din propriul oraș... Asa s-a întâmplat și în cazul meu. Aveam și încă am o familie care ma iubește foarte mult , din acest lucru sunt și foarte binecuvântată ca îi am in viata mea. Acum câțiva ani mi-am părăsit locurile natale, poposind intr-o tara unde mi-am găsit liniștea. Când te saturi de răutatea oamenilor, tot ceea ce îți dorești e sa pleci și nimeni sa nu știe de tine. Singurele persoane care știu de mine sunt familia mea, ceilalți poate cred ca sunt și căsătorită și cu vreun copil. Exclus! Chiar dacă sunt fata bătrână, la cei 25 de ani nu am avut niciodată un contact sexual, nu din cauza că mi se părea ridicol, dar nu găsisem persoana sufletului meu. Și da, cred cu tărie în destin, în persoane care își sunt predestinate, în tarot și asa mai departe. Ba chiar, zilele trecute Amira, singura prietena a a mea mi-a citit in cafea. Mi-a spus ca norocul îmi va surâde și ca voi avea parte de un bărbat chipeș cu parul brunet. Am ras atunci, pentru ca i-am spus ca la mine dragostea a prins aripi și a plecat spre culmi prea îndepărtate... Sunt la biroul meu și privesc apusul de soare. Este deja ora 19:00 si cred ca sunt singura care a mai rămas în clădire... Lucrez aici de 4 ani, sunt terapeut și încerc sa vindec orice persoană... Poate din cauza că asta aștept și eu: vindecarea de la persoana potrivita...
Dimineața, dupa o noapte în care nu am reușit sa ma odihnesc prea bine, ma trezesc. Ma îmbrac intr-o rochie roșie, îmi las parul pe spate uimita de buclele mele naturale. Aleg un machiaj simplu, puțin ruj rosu, nu prea inchis, care tinde mai mult spre roz. Îmi fac eyeliner, nu prea vizibil. Ma uit în oglinda de fata mea și rasuflu ușurată. Arat exact cum vreau sa ma simt: stăpâna pe mine. Îmi iau gentuța neagra și o pereche de pantofi negri cu toc. Trebuie sa ma întâlnesc cu Amira, care vrea să o ajut cu o expediție unde trebuie sa vorbească cu un om de afaceri pentru a-si deschide propriul muzeu. După 15 minute ajung la destinație. Ezit sa intru pentru ca ma simt rău intr-o lume atât de mare, însă la un moment dat trebuie sa ma obișnuiesc. În cafenea este liniște, asa ca îmi aleg un loc mai retras, lângă o biblioteca. Aici este un trio business, deoarece se vând carti, se bea cafea și se fac și cele mai bune brioșe cu afine, preferatele mele. Totuși observ ca nu este multa lume, în afara de un cuplu, 2 bătrâni ce se țin de mână și un om îmbrăcat in costum negru care parca așteaptă pe cineva.
¡Ay! Esta imagen no sigue nuestras pautas de contenido. Para continuar la publicación, intente quitarla o subir otra.
