Stătea în pat ca o budincă. Sunetele ajungeau distorsionate până la ea. Moale , ca o tartă de piersici. Satisfăcută până în vârful degetelor de la picioare. Leşinată de plictiseală asculta miorlaitul pisicilor în călduri care se zbenguiau afară.
În lume cineva are nevoie de glorie, suspină cu răbdare aşteptând să fie urcat pe un piedestal.
Mulţimea l-ar numi impostor, dar toate mecanismele sunt deja ancorate prea adânc în capul său. Nu-i pasă de câte ori s-a lipit de mesele celor care-şi trăiau succesul. Cadavrele lor stau ascunse în pod. Omului negru i se cuvin toate. De ce? Există!
Afară, pisicile miorlăie zbenguindu-se. Tartele de piersici se vând la cofetăria din colţ prea repede. Gloria se arată cu degetul, sexul se vinde pe bucăţi mici şi cu porţia. Om mare nu te-ai făcut lipindu-te cu bandă adezivă. Uneori, oamenii adunaţi în haite flămânde îţi miros dorinţa de piedestal, acest vis fierbinte pentru care va curge sânge. Acest merit furat cu cele cinci degete deschise. O rangă se aude în noapte. Carnea lor ruptă sângerează în aplauzele fanilor.
YOU ARE READING
nebuloasa oblică
Short StoryPe lângă cafeaua de zi cu zi îşi face de cap nebuloasa. Picată din cer, pudrată cu suflu omenesc şi oase de rugină. Rânjeste oblic, dramatic şi real.
