그를 - El

24 1 1
                                        

— PARK JIMIN! TREZEȘTE-TE ACUM!

Vocea tatei răsună prin toată casa și mă făcu să tresar atât de tare încât aproape căzui din pat.

Deschid ochii speriat și mă uit instinctiv spre ceasul de pe noptieră.

07:28.

...Nu.

Nu, nu, nu.

Sar din pat atât de repede încât mă împiedic în pătură și mă sprijin în ultimul moment de birou ca să nu cad.

— Vin! Strig eu. Vin acum!

— Dacă mai întârzii o dată la liceu, mergi pe jos și mâine! aud vocea tatei de la parter.

— Vin!

Deschid dulapul aproape smulgând ușa din balamale și îmi iau uniforma.

Cămașa albă.

Cravata roșie.

Pantalonii negri.

Îmi trag pantalonii pe mine în grabă, apoi încep să închei nasturii cămășii. La al patrulea observ că am greșit și înjur încet printre dinți.

— Serios, Jimin...?! îmi țip eu singur mie.

Îi desfac și îi închei din nou.

Îmi leg cravata în fața oglinzii, dar iese atât de strâmb încât pare făcută de un copil de cinci ani.

Inspir adânc.

A doua încercare.

Mult mai bine.

Îmi trec mâna prin părul blond ca să-l fac să pară cât de cât aranjat, îmi iau ghiozdanul și cobor scările aproape alergând.

Tata mă privește peste cana de cafea.

— Măcar mănâncă ceva.

Îmi întinde o felie de pâine prăjită.

— O iau pe drum!

O învelesc într-un șervețel, îmi bag telefonul în buzunar și ies pe ușă înainte să mai poată spune ceva.

Aerul rece al dimineții îmi lovește obrajii.

Perfect.

Exact ce aveam nevoie ca să mă trezesc complet.

Drumul până la liceu îl fac aproape în fugă, iar când ajung în curte îmi recapăt în sfârșit respirația.

Curtea este deja plină de elevi.

Unii râd.

Alții își termină temele în ultimul moment.

Câțiva profesori îi grăbesc spre clădire.

Îmi caut imediat prietenii.

Nu durează mult până îi găsesc.

Namjoon discută despre cine știe ce carte cu Jin, care pare deja plictisit.

Hobi râde atât de tare încât aproape se îndoaie de mijloc.

Jungkook încearcă să-i ia telefonul lui Taehyung, iar Taehyung îl împinge râzând.

Nu mă pot abține să zâmbesc.

— Bună dimineața! spun apropiindu-mă de ei.

— Uite cine a ajuns! exclamă Hobi.

Familia aleasaPovești de care să fii obsedat. Descoperă acum