Prefă-te că mă iubeşti

Capitolul 8

- Nu avem mult timp. Trebuie să recuperăm inelul ăla, sau să găsim altul asemănător. În maximum o oră trebuie să plecăm spre ai mei. Jenn îşi ridică privirea spre el, nu mai era nici furioasă, nu mai avea loc de nimic de frică.

- Nu se pune problema să apar fără inel, nu?

- Absolut nu! Acum că am făcut anunţul, trebuie să îl porţi pe deget, Jenn.

Îşi prinse mâinile în păr. Harry o trase iar spre el.

- Fii atentă cum facem! Tu şi Sam vă duceţi la secţie şi încercaţi să recuperaţi inelul. Crezi că mai e posibil asta? O întrebă pe Sam. Ea se gândi câteva secunde.

- I-am dat unchiului meu inelul într-o cutiuţă. Cu puţin noroc, poate nu l-a deschis. Era destul de grăbit şi a zis că se ocupă de raportul lui după-amiază. Cu mai mult noroc, poate că acum e în biroul lui, aşteptând să fie raportat.

- Nu îi poţi spune că i-ai dat din greşeală alt inel? Te duci acolo cu altul şi îl schimbi.

- Aş putea încerca şi asta, dar e riscant.

- Fă-o! Ordonă Harry, apoi se întoarse la Jenn. Voi două vă ocupaţi de asta, iar eu o să îl iau pe Andy şi ne ocupăm de planul B.

- Care e planul B? Întrebă Jenn speriată.

- Încercam să găsim alt inel asemănător în cazul în care voi nu îl recuperaţi pe ăla. O să luăm la purecat magazinele de bijuterii din New York. Trebuie să găsim noi un inel cu rubin.

- Trebuie să fie exact ca ăla. Mama ta, mai ales, l-a analizat foarte atent seara trecută. O să îşi dea seama dacă e altul. Harry aprobă din cap.

- Aşteptaţi o secundă. Spuse Sam, apoi ieşi din cameră şi se întoarse după câteva secunde, butonându-şi telefonul. Arătă amândurora o imagine cu inelul pe degetul ei. Blonda ridică din umeri.

- Îmi plăcea! Voiam o amintire. Jenn şi Harry zâmbiră uşuraţi.

- Te iubesc pentru asta. Trimite-mi poza aia. Se grăbi Harry, scoţându-şi propriul telefon din buzunar. Sam făcu asta, apoi o ridică pe Jenn de pe pat. Încă nu îşi revenise din starea de legumă.

- De obicei, eu intru în belele şi tu mă scoţi. În sfârşit s-a mai întors roata. Aşteaptă să fac un duş şi să vezi dădăceala ce-ţi trag, pentru că eu nu am încurcat-o niciodată în halul ăsta. Sam era din nou o combinaţie de amuzament şi frustrare. Normal că îi venea să râdă de prostia pe care o făcuse prietena ei, dar era şi speriată şi supărată în acelaşi timp, gândindu-se în ce probleme ar putea să intre. Ieşi din camera lui Jenn şi fugi spre a ei.

Harry era şi el pregătit să plece. Jenn era încă în şoc.

- Ţinem legătura. Să mă suni dacă reuşeşti să recuperezi inelul.

- Şi tu dacă găseşti altul. Adăugă Jenn repede. Harry aprobă din cap în timp ce verifica ceasul de pe mână.

- La dracu'! Grăbeşte-te, Jenn. Nu mai avem mult timp. Şi spunând asta, dispăru pe uşă. Jenn îi auzi paşii pe scări, coborî în fuga. Uşa de la intrare deschizându-se şi închizându-se rapid, motorul maşinii puternice pornind câteva secunde mai târziu şi derapajul cu care plecase de pe loc.

Jenn rămăsese în acelaşi loc. Se aşeză pe pat, îşi prinse mâinile în păr şi se aplecă cu coatele pe genunchi.

- Doamne, Dumnezeule, în ce m-am băgat?!

- Fir-ar al dracu'! Înjură Harry, lovind volanul când robotul răspunse pentru a treia oară în locul lui Andy.

- Hai, idiotule, unde dracu' eşti? Mormăi în timp ce conducea cu o singură mână, la o viteză deja peste limita legală, dar ceasul de pe mâna se mişca parcă tot mai repede. Dacă nu rezolvă nimic în 30 de minute, trebuie să o sune pe mama lui şi să amâne, sau să îi spună că vor veni mai târziu. Dar el voia să fie acolo la timp. La ora exactă pe care o stabilise cu bunicul său. De mâna cu Jenn, care să aibă inelul ăla nenorocit pe deget.