Nu am crezut niciodată în începuturi spectaculoase.
Pentru mine, viața nu a fost niciodată despre momente mari, despre aplauze sau despre priviri întoarse după mine. A fost despre liniște. Despre spații goale pe care le umpleam singură, cu gânduri, cu planuri, cu vise desenate pe foi albe.
Poate de asta am ales arhitectura.
Pentru că, atunci când construiești ceva de la zero, ai control. Știi unde începe totul și, mai ales, unde se termină.
Sau cel puțin… așa credeam.
Mutarea în Spania nu a fost un vis. A fost doar un pas logic. O bursă bună, o facultate și o garsonieră mică, dar suficientă. Fără atașamente. Fără rădăcini. Fără oameni care să mă țină pe loc.
Era simplu.
Până când nu a mai fost.
Pentru că uneori, viața are un mod ciudat de a-ți schimba direcția exact atunci când crezi că ai totul sub control.
Și uneori… întâlnești oameni care nu fac parte din planurile tale.
Dar ajung să devină… tot ce nu știai că îți lipsește.
CITEȘTI
Offside în dragoste ~ Pablo Gavi
RomanceEmilia Scott - sau Mia, cum îi spun puținii oameni care ajung cu adevărat aproape de ea - nu a avut niciodată nevoie de prea mult. Liniștea ei, cărțile și planurile desenate cu grijă au fost mereu suficiente. La doar 17 ani, se mută singură în Spani...
