Chiar dacă știam, eram conștientă de ce se poate întâmpla dacă voi continua, tot am continuat să dau pe gât pahare de shot, unul câte unul. Vodka și sucul de portocale mergeau cel mai bine în acel moment și mă simțeam extraordinar.
Era deja 01:27 dimineața. După puțin timp de gândire, m-am hotărât să sar în pișcina din mijlocul curții. Nu conta că era destul de răcoare, nu mai simțeam nimic. Puteam spune oficial că eram beată. Beată? Desigur. Sentimentul pe care îl aveam mă făcea să cred că-mi voi pierde mințile și chiar dacă am încercat toată seara să-mi scot gândul din minte, am eșuat, el venind în pișcina caldă și apropiindu-se de mine.
Mă ia în brațe. Respirația lui caldă pe pielea mea de găină îmi dădea fiori. Vroiam să-l simt aproape, vroiam să-l sărut așa de tare, vroiam să fiu doar eu și el, singuri, undeva liniștit. Îmi va fi dor de el. 10 luni fără îmbrățișările lui. Fără săruturile lui. Fără glumele lui proaste. Cine știe, poate anul viitor va și uita de mine. Dacă va fi schimbat? Dacă mă voi schimba? Dacă încă voi simții ceea ce simt pentru el și atunci? Nu pot să-l uit așa de ușor. Mai ales după tot ce sa întâmplat vara asta.
Îl iubesc. Și tot ce știu este că el nu mă va iubi niciodată.
