Yaoi x Reader

~Little Star~[Reader!Uke] Part III~

Dupa ce il iau ii fac lama vizibila, zambind larg. Neatent, ma asez in pat, uitandu-ma inca la lama. Imi ridic maneca, incordandu-mi antebratul de cateva ori privindu-mi venele  prin care imi pulsa sangele cald. Inima imi batea tare, iar respiratia mi se accelera. Imi era frica si totusi doream sa fac asta.

Cu acelasi zambet intins pe fata, apuc cuterul ducandu-l in apropierea firelor vinetii. Tremurand de nerabdare il apropii de mana.

" Pa, mama! Pa, tata! Sper sa suferiti dupa mine la fel cum eu am suferit dupa voi!" imi spun ultimele cuvinte ca apoi sa apropii hotara lama de mana. 

Vroiam sa imi tai si ultimele legaturi cu viata, insa asta nu s-a intamplat.

" STAI!!" se aude un tipat diseprat insotit de o rafala de vant ce venea de nicaieri si o lumina insuportabila.

Imi inchid ochii deranjat de acel vand si acea lumina, scapand cuterul din mana in incercarea de a-mi proteja ochii cu acestea. 

Ce se intampla? Desi eram speriat, acea lumina era intr-un fel nostalgica. 

Cand lumina a inceput sa se diminueze, am putut observa cum in fata mea se contureaza trupul unui om, mai exact un barbat. Corpul bine facut si dezbracat acoperit decat de acea lumina, era usor scos in evidenta de pielea palida. Parul lung si blond ii ajungea pana peste omoplati, iar ochii albastrii disperati ma priveau cu lacrimi. 

Imi deschid ochii larg surprins de acel peisaj, uimit de frumusetea tipului din fata mea. Gura mi se deschide usor intrebatoare. Eram pierdut in frumusetea ochilor sai, ne dand importanta modului in care si-a facut aparitia.

" Ce crezi ca faci?!" intreaba plangacios, apropiindu-se rapid de mine apucand cuterul si aruncadu-l in cealalta parte a camerei.

Atunci imi deschid ochii larg scos din transa in care ma baga-se, iar un tipat scurt si incecat imi paraseste gura.

"C-Cine esti?" intreb speriat departandu-ma de el pe cat posibil.

Acesta tresare rusinat, apoi il vad cum fuge si se ascunde dupa dulapul meu. Ma uitam incruntat spre el, confuz de actiunile sale.

"Cine esti?" intreb de data asta mai hotarat.

"Ce jenant, ce jenant, ce jenant!..." il aud cum murmura parca pentru el. 

Ma ridic nervos de faptul ca m-a ignorat, apoi ma indrept spre locul in care se ascunsese, dand cu pumnul brutal in lemnul mobilii. Acestra tresare indreptandu-si privirea spre mine, privindu-ma de jos, deoarece statea ghemuit.

" Cine dracu esti?!" intreb incruntat tipand la el.

Acesta doar isi deschide ochii larg, revenindu-si repede la acel zambet dulce, ridicandu-se apoi de jos. Era mai inalt ca mine, acest fapt fortandu-l sa imi apuce barbia obligandu-ma sa il privesc in ochi.

"Nu iti aduci aminte de mine?" intreaba putin trist.

Imi deschid gura usor vrand sa zic ceva, insa nu stiam ce. Nu stiam cine e, nu-l mai vazusem in viata mea!

Acesta doar surase, dandu-mi drumul la barba. Imi plec capul in timp ce acesta isi trece o mana prin par. 

"Evident ca n-o mai faci..." spuse acesta la fel de trist, trecand pe langa mine, asezandu-se apoi pe pat.

Eram cu spatele la el, confuz, incercand sa imi dau seama ce tot bolborosea acolo. Imi deschid ochii larg, dandu-mi seama cine e. Acea lumina nostalgica si calda, acel om din ea. Era el! Cel ce ma ajutase atunci!

"Esti cumva..." exclam intorcandu-ma brusc spre acesta. " Esti cel de atunci! Copilul care m-a ajutat!" 

Acesta ma privea zambind. Era bucuros, insa nu stiam de ce. Faptul ca imi amintisem de el nu era mare lucru.