Îngerul Din Iadul Meu

Capitolul 1

Sarah

După ce mi am strâns parul pe jumătate cu o funda neagra, m am privit în oglinda constând ca arat cât de cât prezentabila pentru prima zi de liceu.
Sunt în ultimul an cea ce înseamnă presiune și stres,mai ales ca la Oxford nu se intra atât de ușor.

Îmi încalț balerinii , ținutamea este compusă dintr-o camasa alba și un pulover de aceeași nuanță  în partea de sus iar în partea de jos am optat pentru o fustiță în carouri albastra cu detali negre.
Mă dau puțin cu rimel și gloss pe punte apoi mă dau cu câteva phduri din parfumul meu preferat.
Mulțumită îmi iau telefonul și rucsacul și ies din camera.

-Bună dimineața scumpo!

-Bună dimineața mama!
Ii dau un pupic pe obraz.

-Hai ca întârzii, offf Sarah ,mereu ești în întârziere. Da,sunt orice mai  puțin punctuala ,din păcate nu le pot avea pe toate.

Zambesc și dau din umeri în tip ce culeg un mar rosu din cos și merg spre ușa.

Prea multe despre familia mea nu pre pot spune,o am doar pe mama ,tata ne a abandonat  de cand a aflat că mama este însărcinată și nu ne am intersectat niciodată.
Mama spune ca el a fost un om iubitor și blând dar ceva ce mama nu vrea sa îmi spună la făcut sa nu ma accepte.
Sunt mulțumită de viața mea așa cum este dar mereu m-am întrebat cum arată tatăl meu și cum ar fi fost dacă el ar fi fost langa mine.Cand eram mica și vedem cum tatii veneau la școală mă întristăm și îmi doream și eu să am un tata iubitor și grijuliu,nu că mama nu m-ar iubii și ar fi făcut totul că sa nu simt lipsa lui paternă dar undeva in sufletul meu de copil îmi doream sa am ambii părinți lângă mine.

Traiul ni l asiguram din munca mamei care consta ca vânzătoare la un supermarket.  Incerc sa ajut si eu cum pot cu celtuielila lunare cu  meditațiile pe cate le ofer la matematica sau orice alta materie.Nu sunt multi bani dar ne descurcam,atâta timp cât ne avem una pe cealaltă pentru noi e de ajuns.

Refugiul meu principal sunt cărțile
Probabil ca unii mar cataloga ca tocilara ,dar adevăru e ca îmi place sa uit puțin de realitate și să sa mă teleprttez in lumea colorata a cărților.

Prieteni nu prea am am doar o singura prietena Ema, care e în aceasi clasa cu mine la prestigiosul liceu Bleak Stone.
Chiar dacă am întrat cu ajutorul unei burse  ea nu a fost ca cei lalti și sa apropiat de mine pentru cea ce sunt nu petru un nume înalt.

Telefonul îmi bâzâie și pe ecran îmi apare numele prietenei mele .

-E în regula Em,nu am fost rapita de extratereștrii , sunt pe drum .

-nici bine nu a început anul ca deja intarzii, eu sunt deja la școală.

-am stat pana târziu sa descopăr de ce regele Tutankhamon ....

-Tocilaroooo.....
Îmi tipa ea în ureche intretupand propoziția mea.

Rad și ii spun ca ajung în 5 minute închizând apelul.

Ma uit pe geamul autobuzului  și ma gândesc ca cesta e ultimul meu an la Bleak Stone,și cel mai greu de asemenea.
Visul meu , Oxford sta în acest an.
Am muncit din greu că sa ajung șefa de promoție in ultimii 3 ani,media mea anuală fiind mereu de 9,95 ,anul acesta trebuie sa fie la fel pentru că nu pot pierde singura mea șansă la Oxford

Cand am ajung la destinație cobor repede din autobuz și alerg spre porțile scoli.

-Fata ai avut un vis erotic cu Tutankhamon de nu te-ai trezit mai devreme?.

Îmi rade prietena mea și ma îmbrățișează.

-Nu , sigur ca nu, doamne Em ...

-Bine,bine nu mai rad de tine.
Povesteste-mi,cum a fost vara ta?

-pai nu prea am făcut mare lucru ,am citit ,am făcut câteva cercetări,  dar tu?

-Eu am fost în vizita la Berlin , am o mătușa acolo.
Îmi spune luandu-ma de brat și intrând în incinta scolii.

Ema este o fata foarte frumoasa, atât fizica cât și moral.
Este înaltă de 1,75 , brunetă cu par scurt pana la umeri iar ochii ei verzi pe chipul ei ușor măsliniu o fac sa arate ca un foto model.

Pe de alta parte eu am 1,65, nu sunt nici pe aproape la fel de voluptoasa cum e Ema, dar nici prea slaba nu sunt , am parul castaniu lung pana la fund si ochii căprui,lucruri banale.

- Sarah vi după ore la mine,ști tu,mai stam și noi ca fetele.

-îmi pare rău Em dar nu pot trebuie sa merg la o meditație după ore .

- deja din prima zi?

- Da ,Sunt abia mutați Em ,mama ii este colega la servici și ia propus ajutorul .

-Inteleg ,poate alta data, îți faci timp Sar,nu e că și cum ai fi un robot,la naiba,esti o ființă umană ai nevoie de o pauza alfel cred că îți vor lua foc creierii.

Rad și o iau de mana continuând să intrăm în clasă

***
Restul zilei a decurs normal ,orele sau terminat iar eu mi-am luat la revedere
de la prietena mea ieșind pe porțile scoli.

Îmi scot telefonul dându-i mesaj mamei sa imi trimita adresa care trebuie meditez băiețelul.

Mi la trimis și am luat un autobuz pana în cartierul unde urma sa meditez.
Ma uit pe geam și periferia orașului pare ca vrea sa ma înghită. Ce loc ciudat mai e și asta ?

Cobor din autobuz și ma uit la împrejurimi,  blocurile sunt foarte vechi aproape nelocuite,mașini nefuncționale și tot felul de fiare ,cabluri  sunt în grămezi pe lângă ruinele  de lângă blocuri.

Înghit în sec și îmi fac curaj sa ma deplasez din locul în care am rămas preț de câteva secunde incremenita .
Merg  cu pași nesiguri printre rândurile de blocuri uitându-mă în sanga și în dreapta.

Ma uit în telefon la adresa ore am nimerit bine?
Merg mai departe...  Strada Envlah numărul 34 bloc b etaj 3.
Ajung în fata ușii și îmi fac curaj sa bat de doua ori înainte sa îmi deschidă o doamna cu un zâmbet cald .

- O ,tu trebuie sa fie Sarah, intra te așteptăm.

Forțez un zâmbet și întru.
Casa este într-o contiditie greu de locuit dar  surprinzător primitoare .
Ma conduce într-o sufragerie și observ un băiețel așezat pe canapea .

-Tobias ,scumpule ea este Sarah ,te va ajuta ,vei lua careva lecții de la ea .

Ii zambesc  băiețelului iar acesta îmi za este la rândul lui .

-Ia un loc draga mea, dorești ceva de băut?

-un pahar cu apa va rag.
Acesta placa la bucatarie în timp ce eu și Tobias rămânem singuri .

-Deci... ,încep eu ,vrei sa îmi arăți ce ști pana acum și sa facem o recapitulare ?

-Da ,cred ca da, îmi zâmbi el.

Între timp doamna brunetă și subtitica se întoarce cu paharul de apa.

-mulțumesc!

***
orele trec ca în zbor.
Am terminat pe ziua de azi cu Tobias și an stabilit cu doamna Helen ca în fiecare luni și vineri sa ma întorc pentru meditații.

Afara deja sa întunecat, ținând cont ca eu am ajuns aici la ora 16.
Este deja ora 20:15

Merg cu pași precauți, încă îmi e frica de locul asta, nu știu cum a ajuns acea femeie cu acel copil sa locuiască aici, parca e desprins din filmele de groaza.

Îmi aprind telefonul sa sun un taxi dar constat ca nu este deloc semnal.
Asta mai lipsea.
Ridic telefonul în sus în încercarea de a prinde măcar doua linii de semnal.insa icnesc speriată când o mana îmi acoperă gura  și ma lipește de un piept dur.
Ma zbat și încerc sa tip dar mana ma strânge și mai tare trăgandu mi corpul spre  un zid.
Câteva lacrimi scap din ochii mei și cand vrau sa tip dupa ajutor,îmi vorveste:

-Dacă mai scoți un sunet te îngrop chiar aici.
O  voce grava și autoritara îmi vorbește lângă ureche.

Needitat!!!

Primul capitol dragii mei, cum vi se pare continuam povestea?🥰🥰