➰SOȚIE DE MAFIOT➰

➰5➰

Dimineața are gust amar .

Deschid ochii și patul e gol din instinct mă uit rapid la ceas și e prea dimineață.
6:30 , prea devreme ca să plece undeva .
Mă ridic brusc , îmi trec o mână prin par și simt cum în mine crește acea furie tăcută , care vine doar când e vorba de ea .

- Iside !

Nimic , doar tăcerea aia care mă apasă pe tâmple .
Mă uit în baie , nimic , dressingul deschis și halatul aruncat .

Cobor scările în grabă , îmi găsesc oamenii lucrând dar își lasă privirea în jos , imediat cum mă vede .

- Unde e ?

Simt furia cum pune stăpânire pe tot ce sunt și vocea mea cândva joasă , acum aruncă doar foc .

- La alergat , singura !

Strâng maxilarul când aud tonul jos al paznicului și mă apropii de el .

- De când ?

- Douăzeci de minute , domnule !

Înjur printre dinți .
Mă duc în birou , mă așez dar nu am stare .
Fiecare secundă în care nu știu exact cum e mă înnebunește . Nu pentru ca nu are voie dar nu poate să mă lase așa după noaptea trecută în care i-am spus lucruri pe care nu am avut curajul nici să le gândesc până la ea .

Îmi aprind o țigară , trag decât două fumuri și o sting.

Ușa se deschide .
Mă ridic brusc în picioare când o văd .
Părul prins în coadă , obrajii roșii de la frig , respirația încă grăbită și treningul lipit de corp .

- Neața , te-ai trezit devreme !

O privesc , nu răspund .
Închid ușa pe care a intrat cu piciorul și mă apropii periculos de ea .

- Unde naiba umbli la ora asta ?

Mă privește serioasă și zâmbetul cu care intrase în birou , i-a dispărut , mă opresc în fața ei și îmi strâng maxilarul.

- Să alerg !

Îmi răspunde cu vocea joasă , fiind conștientă ca mi-a încălcat o regulă de aur .

- Singura ? La șase ...în Milano, tu ai înnebunit , Iside ?

O prind de braț , nu dur , dar ferm ...o trag mai aproape și o privesc serios dar ea nu o face își mută privirea și într-un final , abia șoptește .

- Am vrut doar să respir puțin , tu exagerezi !

Îmi trec degetele peste bărbia și îi trag capul sus , spre mine , să mă privească , sa nu mai aibă curajul să fugă .

- Când dispari fără să spui nimic ...nu mă lași nici pe mine să respir!

O clipă , e liniște totală . Doar privirea ei tăioasă , care încerca să mă sfideze chiar și acum , când a greșit al dracului de tare .

Fac un pas și mă îndepărtez de ea , mă așez la birou și ea rămâne dreaptă în fața mea ... îmi mușc buza de jos și vorbesc cu voce tare , hotărâtă

- Știi ce mă scoate din minții , Iside ?

Tonul meu răsună mai aspru ca niciodată , mai ales când vine vorba de ea .

- Niciodată nu-mi asculți regulile , uiți tot timpul cine ești!

Rămâne nemișcată , își încrucișează brațele la piept , o văd cum își dă ochii peste cap ca și cum exagerez . Atunci mă ridic și mă apropii de ea din nou , lent , pas cu pas , să simtă că e în cușcă leului .

- Tu ești soția mea !

Vocea mea scade , devine mai adâncă , aproape un mârâit printre dinți apoi ea mă înfruntă !

- Știu , Tizio !

Închide ochii o clipă și oftează adânc ... mă apropii de ea și o prind de maxilar , îmi cobor capul ușor și îi șoptesc apăsat .

- Nu , Iside ...nu știi . Ești soția unui mafiot în caz de ai uitat , a unui om care are dușmani , o singură clipă de neatenție te poate costa scump . Pentru tine , pentru noii !

O privesc și tace și asta mă enervează mai tare ca orice cuvânt pe care ar fii putut să-l spună .

- Data viitoare când ai de gând să faci pe rebela , o să vin personal și nu promit ca voi fii la fel de calm . Consideră ca o amenințare!

    Mă privește fix , parcă nu-i vina să creadă ce a auzit de pe buzele mele , tremură ușor și întreabă cu voce joasă ...

- Ce înseamnă asta ?

    Zâmbesc amar , acel zâmbet care nu are nimic de-a face cu liniștea .

- Înseamnă ca nu-ți mai dau voie să-mi testezi limitele și mai ales răbdarea !

   Îmi trec palma peste ceafă ei , ferm , apăsat să vadă cât de serios sunt , o avertizare dulce .

- Nu vreau să mă mai sfidezi , Iside ...dacă ai știi cat de aproape sunt uneori să-mi pierd răbdarea ...crede-mă , nu ai mai întreba !

      Fac un pas și mă îndepărtez de ea , ies din birou și simt cum îmi pulsează sângele în vene . Ușa se trântește în urma mea cu un sunet dur și apăsat , ca un verdict aspru .
    Am condus bărbați , am negociat vieții , am distrus oameni fără să clipesc dar soția mea ...a mea , să mă înnebunească așa , n-aș fii crezut ca e posibil , până la ea !

   Pașii mei sună pe coridor și știu ca dacă aș mai fii rămas o clipă , aș fii spus lucruri grave , adânci care ar fii durut-o !

   Ies în grădina vilei , fac câtva pașii și întrebarea ei încă îmi răsună în minte ce înseamnă asta ?

   Inspir adânc și răspunsul adevărat  îl am în inima...
        Înseamnă ca te iubesc prea mult ca să risc să te pierd !

  

➰Iside➰

       Mă sprijin cu palmele de marginea biroului și închid ochii . Cum naiba se face ca de fiecare dată când se enervează , pare ca mă protejează dar nu știe că-mi zdrobește inima cu adevărat .

     Îl iubesc!

   Dio mio , cat pot să-l iubesc pe acest nebun ...

    Îmi trec mâinile peste chip , inspir adânc , ies din birou și mă grăbesc pe holul lung să ajung în dormitor , îmi dau hainele jos și intru direct la duș !

    Las apa fierbinte să-mi ude corpul și aburul umple baia și aburește geamurile largi .  Îmi trec mâinile peste păr , apoi brusc ...aud ușa .

       Îi aud pașii pe gresie dar nu mă întorc , nu-l privesc , îl aud cum își deschide cureaua și îl simt în spatele meu .

    Nici un cuvânt . Doar tăcere .

  Își aseaza mâna peste părul meu ud , aproape de ceafă și buzele lui se apropie de gâtul meu ...

- N-am venit să te cert ...

    Mă întorc ușor și îl privesc , își lasă fruntea de a mea și oftează apăsat .