Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 43: O nouă şansă

O sărută pe creștet și o ajută să își facă pentru a doua oară rutina de seară. După ce se spălă pe dinți Ben o ridicase de la sol și o duse în brațe până la pat. Camy nu ripostase tratamentului plăcut, era prea epuizată să meargă ea însăși până la pat. Când Ben o așeză ea se întoarse de întadă spre partea lui de pat și îl așteptă. De îndată ce se așezase și el fusese capturat într-o îmbrățișare de iubita lui soție.

În timp ce asculta cum respirațiea ei devine tot mai profundă și reușește să adoarmă pentru o bucată de noapte el era perfect treaz și în alertă. Îi asculta cu atenție trupul încercând să își dea seama, prin cunoștințele sale slabe de medicină, ce ar trebuii să facă ca să o însănătoșească. Nu spuse nimănui despre ceea ce pățea soția lui, cât de aproape era de prăpastia ca un abis, dar când Jason îi ceruse raportul nu putu minţi. Singura persoană care aflase, din întâmplare, fu Olivia care îl surprinse vorbind în somn de îndată ce venise de la spital. Vorbise cu vrăjitoarea ca să păstreze totul secret iar ea îi promise că va căuta în cărțile sale de vrăji o posibilitate de a o reface pe Camy. După ce vorbise în acea zi cu vrăjitoarea haitei începuse să creadă că doar magia o mai putea salva. Crezuse că există și alte căi, medicamentele sau hrana, dar toate sfârșiseră în vasul de toaletă. Acum credea mai puternic ca niciodată că doar magia o mai putea salva pe Camy a lui. Se gândea în fiecare seară că el era cel care o distruse și din cauza lui era posibil ca ea să nu mai trăiască să o vadă pe Alice decât atunci când se vor întâlni, după mulți ani, pe lumea cealaltă.

Camy își schimbă poziția și se întoarse cu spatele la el. Ben nu o lăsa niciodată să doarmă fără a o atinge câtuși de puțin și fără a se asigura că este lângă el. O îmbrățișă în timp ce îi privi corpul schletic și simți un junghi în inimă. Se învinovățea în fiecare seară și făcea eforturi incredibil de mari ca să găsească o soluție. Vorbise cu Jason și îi spuse ceea ce credea despre starea soției lui, îi spuse că el credea că dacă Camy nu își va reveni se va stinge din viață în curând. Jason îi susținea părerea și căuta și el metode și soluţii la problema alimentară a mamei sale. Luase cartea mare de vrăji din biblioteca imensă a lui Caden și o cercetaseră de la cap la coadă într-o zi ca să găsească o vrajă potrivită. Nu reușiseră nimic iar timpul trecea repede pe lângă agitația lor. Jason îl scutise în totalitate de pedepsele date de consiliu și se ocupase el de îndatoririle tatălui său doar ca să îi ofere timp să caute vrăji. În zadar petrecea ziua întreagă ascuns nu nasul în carăți și în legende și mituri străvechi, nu reușise să găsească nimic care să îl poată ajuta.

În urmă cu câteva ore vorbise cu Jason și îi spuse că se gândește serios să mai facă o expediție pentru a găsi vrăjitoarea la care merse în cei trei ani. Jason îi tăiase craca de sub picioare și îi spuse cât se poate de clar că așa ceva nu este posibil. Credea în existența vrăjitoarei dar dacă pleca posibilitatea de a ajunge prea tărzâiu sau de a nu o găsi era mult prea mare. De asemenea se putea ca plecarea lui bruscă, ca și cea precedentă, să cauzeze mai mult rău de cât bine. Era posibil ca, știindu-l plecat, Camy să se apropie cu și mai mari pași de prăpastia odioasă iar ea să moară cât mai repede.

Se apropie și mai mult de trupul ei și adormi ascultându-i respirația profundă și liniștită.

Văzu cum merge în neștire fără a se opri. Nu cunoștea deloc drumul ce șiroia prin pădure dar mergea fără oprire de parcă picioarele sale ar cunoaște drumul. În timp ce traversa pădurea măiestoasă îi era imposibil să nu observe arborii înalți și frumoști. Era fascinat de felul în care aceștia crescuseră atât de înalți încât păreau că ating cerul. Ceea ce îl uimea cel mai mult era vârsta pe care părea să o aibă pădurea. Spre deosebire de locurile în care fusese nu găsise nici un arbore atât de înalt și de înaintat în vârstă precum cei pe care îi vedea la tot pasul. Cu mulți ani în urmă văzuse o pădure bătrână dar cea în care se afla era mult mai bătrână. Sănătatea și puterea îl cuprinse doar prin simplul fapt că se afla acolo iar o energie incredibilă de mare îl îndemna să alerge. Se lăsase cuprins de sentimente și instincte și începuse să alerge. Când încercase să intre printre trunchiurile copacilor în pădure și să evite poteca pe care intrase picioarele sale nu îl ascultaseră. Continuaseră pe același drum de parcă ar fi fost separate de întreg corpul și alergaseră cu și mai mare putere. În fața lui apăru ceea ce părea a fi o cabană mică din lemn. Văzuse că se îndreaptă tot mai repede spre construcția robustă și încercă să încetinească. Picioarele lui nu îi ascultaseră comenzile și se trezi de îndată în fața ușii când picioarele sale se opriră subit. Mâna lui atinse clanța de la ușă fără ca el să îi dea comanda iar, de îndată ce ușa se deschise larg, întreg corpul îi scăpase de sub control. Începuse să meargă pe un hol îngust și intrase direct într-un living extrem de cunoscut. Din partea opusă lui se ivi o siuletă îmbrăcată într-o rochie elegantă. Părul ei era negru și frumos coafat de parcă se pregătea să iasă în oraș iar trupul ca de model atrăgea de îndată privirea.