Casa vampirului

Capitolul 1-Familia si Prietenii

  27.09.2015.

 Numele meu este Elisabeth, am 17 ani si locuiesc in Oregon , intr-un orasel numit Salem , in pustietate pe un camp intins si o multime de copaci , flori colorate si multe ploi . Nu am frati si sunt singura... Tatal meu a disparut cand eu aveam 4 ani. Mama spunea ca ar fi murit intr-un accident dar niciodata nu am crezut asta .

 Mama mea , Karol , a murit acum un an. Un politist inalt si brunet, bun prieten al mamei mele a aparut in pragul casei mele si mi-a dat tragica veste. In acel moment, am simtit cum intreg cerul imi cade in cap si cum intreaga viata mi se naruieste. Nu puteam suporta vestea ca sunt orfana. Nu puteam suporta ideea de a nu o mai revedea pe mama vreodata. Am inceput sa plang. Nu ma mai putam opri. Nu voiam sa o mai fac. Eram distrusa. Politistul a ramas putin timp cu mine pana s-a asigurat ca m-am mai linistit putin. Cand l-am intrebat din ce cauza mama mea e...moarta, un zambet straniu i-a aparut pe chip, iar el mi-a raspuns ca imi promite ca voi fii bine. Nu asta voiam sa aud. Era o minciuna. Cu siguranta nu voi mai fii niciodata bine. L-am mai intrebat de cateva ori care e motivul mortii mamei mele, dar el schimba subiectul de fiecare data. Dupa inca cateva momente de stat cu mine, mi-a spus "condoliante" si a plecat. Am ramas singura. Asa cum voi fii de acum inainte. Nu mai am pe nimeni.

In timpul anchetelor desfasurate pe baza mortii mamei mele, mereu l-am suspectat pe acel politist ca ar avea ceva de-aface cu moartea mamei. Nu stiu sigur de ce, dar zambetul de pe buzele lui din acea seara cand l-am intrebat care e motivul mortii mamei mele, si dezinteresul foarte usor de observat in timpul anchetelor, ma facea sa il suspectez. In timpul ceremoniei de inmormantare a mamei, a fost si el prezent. Il priveam lung de fiecare data cand il observam si eram foarte atenta la tot ceea ce facea.

  Pe tata nu il cunosteam asa tare si nu imi era atat dor de el... cat despre mama mea, ea a fost ceva special . In fiecare noapte ma duc sa ii vizitez mormantul sa il curat si uneori chiar vorbesc cu mama mea, desi stiu ca ea nu ma aude imi face bine asta si simt ca ma linisteste .

  Mereu am vrut sa ma razbun pe cel ce i-a facut rau mamei , dar azi cand am venit de la cimitir am luat aceasta idee foarte in serios si am pornit sa caut vinovatul. Problema era ca nu stiam de unde sa incep si in acelasi timp aveam si de lucru prin casa, deci eram confuza...

  Am lasat munca si am inceput sa fac cercetari : de unde a pornit totul si suspectii . Dar mai trebuia sa stiu daca mama era in conflict cu cineva sau asa ceva. Pentru un scurt moment, am luat in calcul chiar varianta sinuciderii, dar am lasat balta aceasta idee imediat ce mi-am amintit de Cassie .

  Cassie era cea mai buna prietena a mea , tot timpul cu zambetul pe fata si cu parul ei maroniu , mereu am crezut ca prietenia noastra va dura o vesnicie, pana cand, aceasta a inceput sa le spuna tuturor ca cineva, o urmareste peste tot zi si noapte. Toti o considerau nebuna si nimeni nu o lua in serios... Pana dupa o saptamana in 2012 cand am aflat de vestea groaznica a mortii ei. Cu regret marturisesc, ca si eu am inceput sa cred ca delireaza la un moment dat. Sunt sigura ca moartea ei a fost cauzata de acel cineva, sau ceva, care o urmarea. Mi-e atat de dor de ea.... Mereu imi aduc aminte de zilele cand ne rugam parinti sa facem petreceri in pijamale sau sa mergem la petreceri in weekenduri. Petreceam mai tot timpul impreuna.

  Dar sa trecem peste lucrurile dramatice,  maine , e o zi speciala !