Stateam langa usa de la intrare in casa lui Ryder cand l-am auzit vorbind cu unul din prietenii lui.
"Si chiar nu ai de gand sa rupi prietenia asta cu beneficii cu Sophia?" Il aud pe prietenul lui spunand, iar dupa voce as putea baga mana in foc ca era Eric.
"Pfff.., o mai tin pana gasesc ceva mai bun, dupa o poti lua tu, sa stii ca fata e campioana." Fusese raspunsul lui Ryder, care se auzea din tonul sau ca era amuzat.
In secunda accea am facut stanga împrejur pe alee si am fugit acasa. Am ajuns relativ repede deoarece eram la 3 case distanta.
Am fugit direct in camera si am incuiat usa in urma mea. Eram profund ranita, am crezut ca acesti 2 ani de cand Ryder a inceput sa-mi arate cat poate fi de tandru si sensibil vizazi de o femeie, am crezut sincer ca aveam o relatie. Mereu am zis ca este o relatie privata, insa astazi mi s-a confirmat ca era doar in capul meu tot.
Se intunecase, deja muzica la casa familiei lui Ryder nu se mai auzea. Primisesem un singur mesaj de la el chiar in primele minute dupa ce ajunsesem acasa, iar de atunci nimic. Ma hotarasem sa fac un dus pentru a ma dezmetici putin.
In minutele in care eram in baie pe Rayder il luase dorul de mine si mi-a trimis mesaje.
Ryder: "De ce nu ai venit azi? Te-am asteptat toata ziua."
Ryder:"Acum de ce esti bosumflata?"
Vazand ca nu ii raspund a trimis si un al treilea mesaj.
Ryder:"In 2 minute sunt la tine, iesi sau intru peste tine"
Sophia:"Nu vreau sa te vad, Ryder!"
Ryder:"Ori iesi acum, ori intru eu, tu alegi!"
Stiam ca Ryder vorbeste serios, el nu poate suporta ca cineva sa nu ii faca pe plac. Insa nici eu nu m-am lasat mai prejos si incuiasem toate usile inainte ca macar sa fi amenintat el ca va veni. Si uite asa imi mai trimite un mesaj.
Ryder:"Sophia, deschide dracului usa asta si hai sa discutam!"
Sophia:"Pleaca, nu avem ce discuta!"
Nici nu am apucat sa apas bine pe butonul "trimitere" ca simt cum cineva ma prinde de incheietura si ma trage spre el. Am tipat cat m-au tinut plamanii, insa gura mea a fost acoperita de o mana.
"Pot sa stiu si eu ce dracu s-a intamplat cu tine azi?" Il aud pe Rayder vorbindu-mi in ureche cu maxilarul inclestat.
"Pai,pai...." Am inceput sa ma bâlbâi
"Pai ce, Sophia? Ce putea fi mai important pentru tine decat petrecerea mea?" Spune el deja si mai iritat ca nu ma putea intelege.
M- am smuls de langa el si m-am postat in fata lui, insa la cativa pasi de el.
"Poate ca am vrut sa gasesti alta mai buna, pana la urma urmei eu sunt demențiala doar la pat pentru tine." Spun deja ridicand vocea, dar cu un autocontrol care si pe mine m-a surprins
"Ce tot zici tu acolo? Si daca ar fi sa gasesc pe cineva ce legatura ar avea cu tine, nu e ca si cum as avea o relatie cu tine." Spune in timp ce ridica din umeri foarte confuz.
Am simtit ca iau foc cand i-am auzit cuvintele. Pentru el nu au insemnat absolut nimic ultimii 2 ani in care ne-am daruit unul altuia.
"Ai dreptate, acum pleaca!" Spun cu vocea franta intr-un final.
"Nu plec, Soph, scuze daca te-am facut sa crezi altceva, dar ar fi prea ciudat sa avem o relatie reala, ne cunoaștem prea bine deja, suntem si am fost întotdeauna prieteni, nimic mai mult."
Auzeam tot ce spune, insa nu puteam pricepe cum putea sa fie atat de calm si de nepasator in timp ce se uita cum eu ma sting putin cate putin.
"Si in plus..." a inceput sa povesteasca
"Ce?" Ii raspund crezand ca voi reusi sa scot de la el sentimele pe care le avea pentru mine.
"O mai stii pe Madeline?"
"Walter?" Il intreb ca si curentata
Rayder fusese indragostit de ea pe la varsta de 15 ani, insa aceasta nu prea il vedea mai mult decat un simplu coleg de prin scoala si ulterior cand i- a spus asta, Ryder, fusese devastat, jurase ca niciodata nu o sa isi mai doreasca alta femeie.
"A fost la petrecerea mea astazi, se pare ca inca avem ceva prieteni comuni si abia s-a intors din Londra"
"Asa, si?" Asteptam cu inima cat un purice sa continue
"Am vorbit, Soph, am hotarat sa ne dam o sansa si chiar m-as bucura daca ai putea sa fii prietena buna care ai fost si in astia 20 de ani de cand ne cunoaștem"
Nu am spus nimic, doar am dat din cap in semn de aprobare. Nici nu mai aveam ce sa spun, ma asteptam ca in cazul unei alegeri intre noi doua, ea sa fie invingatoarea.
"Ma duc acasa, Sophie, esti cea mai tare!" si m-a tras intr-o imbratisare ca mai apoi sa plece.
Ramasesem blocata, nu imi venea sa cred ca pe langa ca se uita fix in ochii mei cand imi frangea inima cate putin, ma ruga sa ma bucur pentru fata pe care o
alesese in locul meu.
