Era ultima zi de martie când Reea a pășit în clădirea JYP Entertainment. Nu pentru un casting, nu pentru un interviu. Ci pentru că acolo lucra tatăl ei – nimeni altul decât J.Y. Park. Pentru lumea întreagă, el era fondatorul unuia dintre cele mai mari labeluri din K-pop. Pentru Reea, era doar “tata”. Iar faptul că era și tatăl ei biologic era un secret bine păzit în companie.
Puțini știau că Reea era și sora vitregă a lui Bang Chan. Născuți din mame diferite, dar crescuți cu aceeași afecțiune, cei doi împărțeau o legătură sinceră. Deși Chan era mereu ocupat cu trupa, găsea timp să-i trimită mesaje, să o verifice sau pur și simplu să o sune noaptea târziu când știa că nu poate dormi.
În ziua aceea, însă, Reea nu venise pentru familie. Venise pentru un vis: să învețe, să cunoască și… poate, să își regăsească locul.
— Ai grijă, s-ar putea să dai nas în nas cu Felix, îi spusese Chan în glumă cu o seară înainte, râzând la telefon.
— Felix? De ce tocmai el?
— Nu știu, simt eu așa. Și e drăguț… și liber, adăugase el cu un zâmbet pe care Reea îl putea auzi chiar și de la distanță.
Și, cumva, destinul a părut că i-a ascultat.
La doar câteva minute după ce a intrat în clădire, grăbită să urce spre studioul lui Chan, a dat colțul pe hol și… s-a izbit direct într-un trup cald, cu miros de vanilie și cafea.
— Oof, îmi pare rău! a spus ea în coreeană, ridicând privirea.
Privirea aceea… ochi căprui, blânzi, și o voce joasă, calmă, care a rupt aerul în două.
— E ok. Tu ești...?
A clipit. Îl știa. Era imposibil să nu-l știe. Felix. Dar nu voia să fie genul de fan care recunoaște și se blochează.
— Reea. Mă grăbeam puțin. Scuze încă o dată.
Felix a zâmbit și i-a întins mâna.
— Felix. Dar cred că știi deja.
— Hmm… s-ar putea.
Niciunul nu a spus mai mult. Dar au plecat amândoi cu un gând în minte: trebuie să o (îl) revăd.
