Annelise's story

Ziua 3:Când Taci chelește

07:30 am
* -Annelise, îmi faci onoarea de.....*
-Annelise,trezește-te,nu vezi că e târziu!
-Dar e 7:34 dimineața!
-Exact,haide,dă-te jos din pat,ordonă bunica mea cea scumpă.
-Bine,bine!
Și să îmi pregătești micul-dejun fiindcă mie îmi este rău.
-Bine.
Plec din cameră și mă duc în bucătărie.

8:05
-Micul-dejun este servit,spun încercând să deschid ușa cu cotul.
-Da'mult ți-a luat,răspunde bunica pe un ton nervos.
-Soarta!răspund eu clar cu o voce ridicată.
Am ieșit din cameră fără să aștept răspunsul bunicii la replica mea.
M-am așezat la birou și m-am apucat de teme.

11:09
Primesc mesaj
*Anne, ne întâlnim azi?
-Sigur!Unde?La ce oră?
Ca deobicei...
-Bine.*
O,vai, e deja 11:12!
O să întarzii,și Emma o să îmi țină iar morală.Încep să mă îmbrac în grabă cu ce apuc.Îmi îndes cărțile în ghiozdan,îmi fac repede un pachet.

11:20
M-am mișcat repede,îmi rămâne timp să mă uit și la TV.Mă așez pe pat și încep să derulez toate posturile.

11:40
Închid televizorul,îmi i-au ghiozdanul în spate și am pornit spre școală.

11:46
Emma era nervoasă:
-Sper că ai o explicație ai întarziat un minut.
-Scuze,traficul a fost infernal.
-Ai de trecut doar 2 străzi!
-Exact!
-În fine, hai să mergem.
Am început să mergem spre școală când deodată:
-Emma,crezi că am vreo șansa cu Brady?
-Cee?
-Păăăi,știi, ieri m-a condus acasă și am vorbit și m-a întrebat dacă îmi place de cineva din clasă și am mințit că doar nu puteam să spun că îmi place de el, deoarece ar fi fost ciudat.
-În primul rând, Brady o place pe Stefanie și în al doilea rând, baieții nu contează așa tare!
-Mda, mersi de încurajare.
-Cu placere,îmi răspunde ea cu un zâmbet larg pe față.
----------------------
*Drrriiingg*
S-a sunat de oră,iar doamna profesoară Silvia intră în clasă:
-Buuunăăă ziiuaaa!spunem toți în cor.
-Bună ziua,copii!Stefanie,Fabio si Liam vreau să aud temele.
-Pe rândul acesta, Derek si Liam nu și-au făcut temele,spune frumoasa brunetă.
-Pe rândul acesta Cristal și Marco nu au făcut trei exerciții din cinci,spune Liam cu un zâmbet tâmp pe față.
-Iar pe rândul acesta toți și-au făcut tema în afară de Berri, care și-a uitat caietul.
-Bine,a fost un exercițiu la care nu v-ați descurcat?
-Nuuu,răspundem toată clasa în cor.
----------------------
Ora s-a terminat în sfarșit,iar Emma a avut ghinionul să iasă la tablă:
-Răăăăăăuuuulll,spunea ea cu o voce stranie.
-Și acum ce facem?întreb eu.
-Având în vedere ca Yoko vine spre tine, eu zic să fugi,răspunde Haven chicotind cu Emma.
(Luăm o mică pauză de explicații:Yoko este un japonez obsedat de mine+nu e Făt-Frumos,mă înjură dacă îl resping și nu cred că a auzit de cuvântul duș...Partea proastă:A spus tuturor că suntem împreună!)
-Anneeeliiseee,iubire,ce faci?
-Fac unt!Ce ți se pare că fac?Vorbesc cu Emma și Haven.
-Nu trebuie să fi sarcastică!Curvo...
-Mersi de compliment!mă strâmb la el și plec cu demnitate, fiind aproape dărâmată de Spencer, care alerga ca un nebun prin clasă.
Hihihi,ce fraieră ești...spune conștința mea.
-Știi că te insulți singură,nu?
Soarta,răspunde ea nepăsătoare, adică eu adică... v-ați prins voi...cred.
--------------------
Orele s-au terminat și eu am plecat acasă, mai aveam puțin și ajungeam la poartă spre Raiul reprezentat de patul meu când deodată apare Ethan,vecinul meu,fost cel mai bun prieten:
-Hei,Ann!Ce mai faci?Nu te-am mai văzut de o veșnicie.Mi-ai lipsit adică, ăăămm, mi-a lipsit să vorbim și să stăm împreună.
-Mda,am avut treabă,spun eu iritată.
-Și acum ești liberă?
-Nuuupp,am niște treburi,trebuie să să să fac ceva cu pisica mea care chelește *Wow,o scuză mai bună nu găseai?*Taci!
-Dar nu am zis nimic.
-Ăăămm,așa o cheamă pe pisica mea.
-Deci, nu poți vorbi fiindcă pisica ta pe nume Taci chelește?
-Dap!spun scurt fugind cu viteza luminii spre casa mea,ca și cum viața mea ar fi depins de asta.
-----------------
Peste câteva ore
ies prin curte și nu știu de ce mă pune dracu' să trec fix pe lângă geamul lui Ethan.El mă vede și iese pe geam:
-Ann,hei!Ce coincidență să te văd pe aici!spune el zâmbind cu gura până la urechi.
-E curtea mea.
-Da,dar nu ai mai trecut de mult prin zona asta.
-Așa, și?Totul are un început și un sfârșit.
-De ce mă uraști?
-Tu de ce crezi?
-După ce te-am sărutat atunci ai început să mă eviți,deci presupun că sărutul a fost de vină.
-Presupui greșit!După ce m-ai sărutat ai plecat două săptămâni și apoi când ai venit erai cu alte două fete.
-Da, dar erau doar prietene.
-Dar ai preferat să stai cu ele și nu cu mine!spun eu nervoasă.
-Ești cumva gelosă?
-Pff,eu?Mă cunosti de șapte ani, știi că nu îmi stă în caracter.
-OK,fie cum zici tu.Dar putem să rămânem prieteni?Te rog!
-Biineee!spun eu oftând lung.
-Și Taci cum mai e?
-E bine...
-Bine.
-Pa!
-Pa!
--------------------
«Dragă jurnalule,
Astăzi m-am împăcat cu Ethan și nu îmi vine să cred! Adică s-a dat atât de mult în stambă ca să fim din nou prieteni.Oare încă mă place? Oare îl plac? Oare așa îl pot uita pe Brady?
Oare,oare,oare...atâtea întrebări fără răspuns.»

„Iubirea este drogul meu."

Annelise Jones