A rough game of pleasure ...

29. Jake's time .

- Chiar ? Mm , deci .. fiecare își vede de viața lui , huh ? 

- Absolut ! 

- Adică eu cu Cierra .. și tu ? Tu cu cine ? mă întreabă rezemându-se de mașină . 

- Nu-ți face griji pentru mine , mă descurc eu . Acum dacă nu te superi , aia este mașina mea și aș cam vrea să plec , așa că .. 

Am urcat în mașină și am plecat înapoi spre școală , uitând complet de Scott și Kevin pe care îi adusesem cu mine . 

Dacă Nick chiar crede că eu o să stau să îl aștept până ce își va da seama că tipa aia nu îl merită , se înșeală . 

Trecând peste , nici nu mi-ai dat seama când am ajuns la școală , am fost mai rapidă decât credeam . Am aruncat o privire împrejur să văd dacă este vreun profesor apoi am dechis ușor ușa ,  intrând încetișor ca într-o casă bântuită .  

- Domnișoară Evans , poți să-mi explici ce cauți în afara orei de curs ?

 Cum se poate ca dintre toți profesorii din școala asta , Zieliński să fie cea care nu mă suportă? Mai mult ca sigur avem să primesc o pedeapsă mult mai memorabilă decât ultima dată când a trebuit să spăl vasele la cantină purtând una dintre acele oribile plase de păr . 

- Evans ? Cu tine vorbesc ! Ai măcar bunul simț de a te întoarce cu fața spre mine !

- Doamnă Zieliński ! Ce căutați aici ? îi spun , prefăcându-mă că întradevăr nu am auzit-o .

- Ce caut eu ? Ce cauți tu fetițo ? se restește ea nervoasă .

- Pâi să vedeți , eu... mă duceam spre bibliotecă .. să ..

- Să aranjeze cărțile pentru a nu mai sta după ore la detenție . Este vreo problemă doamnă  Zieliński  ?

M-am întors uimită către cel care a îndrăznit să-mi ia apărarea în fața acestei ființe fără inimă și clar fără vreo urmă de frumusețe a.k.a. profesoara de psihologie . 

Nu mă așteptam ca Lucas , după tot ce i-am spus să fie dispus , încă , să-mi facă mie vreo favoare , mai ales dacă este vorba de această femeie . 

- Domnule McCall .. mnu este nici o problemă . Dar să nu cumva să mai te prind pe hol , ai înțeles ? 

-  Înteles , să trăiți ! am șopti eu , imitând postura unui soldat . 

Lucas îmi făcu semn să merg după el , însă eu am plecat în direcția opusă lui . Ce-i ? Doar nu crede că dacă m-a scăpat de o pedeapsă trebuie să devin sclava lui ? 

- Pss , psst .. unde crezi că te duci ? îmi șoptește el , prinzându-mă de mână . 

- Uite , îți sunt recunoscătoare că ai intervenit însă mă descurcam , acum mă duc la ora mea . La revedere ! 

- Ba nu , nu te duci ! 

- Cum adică „ nu mă duc ” ?  Ba mă duc ! 

- I-am spus profesoarei că eu te-am chemat să aranjezi cărțile în bibliotecă , tu chiar crezi că o să risc să descopere că am mințit-o doar ca să nu te pedepsească pe tine ? 

Am stat câteva minute să analizez ce tocmai îmi spusese și cred că într-un fel avea dreptate . Adică când a mai făcut el ceva atât de important pentru mine ? 

- Fie , o să vin .. dar să nu crezi că întradevăr o să aranjez cărțile alea ! îi spun înaintând . 

Biblioteca școlii cred că ocupa cea mai mare sală de aici . Era imensă și plină de cărți prăfuite . Cred că dacă o aduc pe Cotton aici într-o zi , face să strălucească tot .