Iubirea îți aduce sfârșitul

Mutarea

Este o dimineață frumoasă de sâmbătă.Presimt că azi va fi o zi minunată,așa că mă trezesc înaintea părinților mei,pentru a le face o mică surpriză.Mă duc să mă spăl și mă îmbrac foarte elegant,de parcă aș merge la o petrecere.Pregătesc micul dejun.Fac puține clătite cu unt de arahide și un mic pahar de lapte.Este mâncarea preferată a părinților mei.Cu siguranță va fi o surpriză plăcută.Din greșeală am scăpat o furculiță jos,iar Marta s-a trezit.Nu vroiam să se întâmple asta,bineînțeles.
Marta:Scumpo,ce faci aici?
Eu:Păi...am vrut să vă fac o surpriză. Clătite cu unt de arahide,cum vă place vouă.
Marta:Vai,draga mea! Ce frumos din partea ta,dar nu trebuia să te deranjezi ! Aseară te-ai culcat la ora 01:00. Ce somn ai avut dacă te-ai trezit la 7:00?
Eu:Ei,lasă, mamă că sunt bune și 6 ore de somn.Mă bucur că ai grijă de mine.Tata doarme? Presimt că va fi o zi minunată !
Marta:Da,tatăl tău doarme  buștean. Aseară s-a culcat la ora 03:00 și sigur azi va avea o zi obositoare!
Eu:Nu îl voi lasă să muncească! După cum am spus,astăzi va fi o zi minunată în familie!
Marta:Da,dar va munci pentru ceva nobil.Și cu siguranță va fi o zi minunată fiindcă tot azi ne vom mu...
Mama a ezitat să mai vorbească.Eram sigură că vrea să zică ceva care mă vă deranja sau care îmi va strica ziua.
Eu:Ne vom "mu..." ce?
Marta:Ne vom mu...mu...Vroiam să zic că vom fi bucuroși azi,dar nu știam cum să mă exprim.Da,nu știam cum să mă exprim!
Eu:Bine,dacă zici tu...Merg să îl trezesc pe tata.
Marta:Nu,lasă-l să doarmă.Este foarte obosit.Tu stai aici și mănâncă,iar eu merg să mă pregătesc.Corony se va trezi singur.
Eu:Ok,cum vrei tu.
Am mâncat repede o clătită și am dat pe gât paharul cu lapte.Deodată,DING-DONG,DING-DONG.Cineva suna la ușă. Mă duc să văd cine e și deschid ușa. Era Iuriane,cea mai bună prietenă a mea.
Eu:Hei,Iuriane,ce faci?
Iuriane: Scuze că te deranjez,dar vreau să mai vorbim.
Eu:Nu,nu este niciun deranj.Haide,intră! Mamăăăăă !!! Eu merg cu Iurianee în camera mea.Mănâncă cu tata ce este pe masă,da???? *strig eu la Marta*
Marta:Da,da!!!
Urc în grabă cu Iuriane în camera mea.
Eu:Ai nevoie de ceva de ai venit așa de dimineață?
Iuriane:Nu am nevoie de nimic.Vroiam să văd ce mai faci,ce mai zici...Știi tu,ca între fete.
Eu:Da...Iuriane.
Iuriane:Da,ce este?
Eu:Sincer,și eu vroiam să vorbesc cu tine.Mama sigur îmi ascunde ceva...
Și îi povestesc tot de-a firul părului.
Iuriane:Mdea...sigur ascunde ceva.Hai că plec.Am niște treabă.Sigur afli tu azi.
Eu:Mda, ai dreptate.Spor la treaba pe care o ai.Pa,Pa!
Iuriane:Pa,te puup.
O conduc pe Iuriane și mă încui în camera mea.Aud niște zgomote,dar le ignor.Au durat vreo 30 de minute.
Marta bate la ușa mea.
Marta:Amariiiisss.Plecăăăm !
Eu,descuind ușa: Ok,ok,vin acum jos.
Urc în mașină cu părinții mei și văd că mergem prin niște locuri necunoscute.Hmm...
Eu:Mamă, tată, unde mergem? Nu am venit niciodată pe aici.
Marta:Draga mea,nu ți-am zis pentru că nu am vrut să îți stricăm ziua.Ne mutăm din TownVille.
Eu:Ce?
Și am rămas doar cu gura căscată. Cum au putut să facă una ca asta? Ei știau că nu vroiam să plec din acel oraș.Nici măcar nu mi-am luat adio de la prietenii mei...Și amintirile mele... Nu știu dacă voi suporta despărțirea de toți,dar...Asta e viața !
Marta:Știu că îți pare foarte rău,dar nu aveam ce face.Suntem nevoiți să plecăm de acolo.Vei fi dusă la alt liceu și îți vei face alți prieteni.Cu siguranță va fi bine! Crede-mă !
Eu:Mda...ai dreptate.Va fi bine...
Iar orașul în care am avut toate amintirile,a început să dispară și vizor.

Heii.Sper că acest capitol nu a fost așa de plictisitor :)) Următoarele capitole vor fi mult mai faine.La celălalt capitol sunt foarte tristă fiindcă am doar 7 vizualizări! Dacă la acest capitol nu fac 10 vizualizări sau mai multe,să vă fie clar că nu pun next.

Puup.
Ly all ❤