HIS DOLL ━ zm [daddy kink]

[6] - Cioc, cioc?

Câteva zile trec de la întâmplarea neplăcută de care am avut parte și lucrurile par să se calmeze. Nu îl văd pe Zaayn des, de fapt, aproape deloc, deși știu că se află aproape în permanență în casă, deoarece îl pot auzi umblând cu lucrurile pe jos. Mă asigur că nu ne întâlnim atunci când cobor din cameră și chiar dacă ies rareori dintre cei patru pereți, vizitele către bucătărie nu durează mai mult de cinci minute.

Am ocazia să vorbesc cu tatăl meu pentru prima dată de când a plecat și știu că deși ar trebui să îi spun despre cele întâmplate, nu o fac. Îl asigur că totul e bine și el îmi spune că dacă am nevoie de ceva, nu trebuie să fiu sfioasă și să nu îi spun lui sau lui Zayn.

Acum e după-amiază, iar eu privesc o emisiune TV în timp ce vorbesc cu una dintre bunele mele prietene, Anaid. Nu am avut curajul să îi spun nici ei despre cele întâmplate, iar cuvintele bărbatului ce locuiește momentan cu mine încă mi se mai repetă în minte. Nu știu dacă ar trebui să cred că totul a fost un vis sau nu, pentru că totul s-a simțit mult prea real. Prefer totuși să uit cât mai mult de tot și să îmi aștept tatăl în tăcere.

"Deli, mă asculți?" Anaid practic țipă în telefon, făcându-mă să tresar și să murmur niște cuvinte pe sub mustață.

 "Dacă nu o făceam până acum, acum o fac cu siguranță." Îi răspund pe un ton ironic, iar aceasta râde ușor, eu făcând același lucru.

"Deci spune-mi că vii, atunci." Continuă, iar eu oftez.

Anaid dorește să mergem în club, părinții ei nefiind acasă - lucru ce se întâmplă mai niciodată, ca să fiu sinceră. Nu am mai fost până acum în club, cu excepția balului bobocilor, când se aflau și profesorii acolo. Sunt sigură că tata nu m-ar lăsa, iar de Zayn nici nu mai vorbesc, însă ceva din mine îmi spune că ar trebui să evadez și să intru și eu în rolul unui copil problemă, doar din curiozitate.

"Vin," Anaid începe să țipe fericită prin telefon, "dar," continui.

"Bineînțeles că trebuia să existe un dar." Oftează și parcă îmi imaginez cum își dă o palmă peste frunte, exasperată.

"Trebuie să aștepți puțin. E în jur de ora 8 acum, iar eu cred că o să pot fi jos cam pe la 11 jumătate, poate 12. Ți-am mai spus că Zayn se duce în camera lui târziu." Îi aduc aminte relatările pe care i le-am povestit de când a plecat tata.

"Oh da, și uitasem de el. Întreabă-l dacă vrea și el să vină, totuși?" Propune ea și eu îmi mijesc ochii la telefon.

"Scuză-mă, cred că ai înnebunit? Ai uitat că e ca și bodyguard-ul meu și că el ar trebui să aibă grijă de mine? În plus, dacă tata află sunt moartă, așa că atunci când vii, parcheză-ți mașina mai departe și nu arăta suspicios. O fi ăsta un complex de apartamente pentru oamenii mai modești, dar sunt sigură lui Zayn nu i-ar fi rușine să arunce cu ceva în tine sau ceva de genul." Vocea mea e serioasă, însă mai joasă ca de obicei, fiind sigură că tocmai l-am auzit cum urcă scările. "Cred că închid, dar te sun eu puțin mai târziu să discutăm mai multe. Te iubesc."  

"Bine, să nu dureze prea mult. Și eu te iubesc." Mă avertizează și apoi închide.

Niște pași se aud pe hol, iar eu mă apropii de ușă, lipindu-mi urechea de ea. Vedeți voi, nu sunt așa de paranoică tot timpul pentru că Zayn urcă și coboară scările de câteva ori pe zi, într-adevăr, dar de data asta pașii se aud de la un capăt la altul al coridorului, ceva ce e destul de anormal, lucru ce mă face să mă întreb ce naiba face? 

Nu pot să disting niciun alt sunet în afară de pași care se aud mai aproape, apoi mai departe, apoi mai aproape și apoi iar mai departe. Se plimbă de la un colț la altul?