Șapte minute în iad

Capitolul trei: Cel de-al doilea minut

Când porni capătul dușului, David își dădu seama că Amelia, iubita lui îi consumase toată apa caldă. Nu era o problemă oricum pentru el, deoarece mintea lui simplă nu-i permitea să-și creeze astfel de probleme. Pur și simplu se stropi cu apă, se curăță de transpirație și de mizerie cu un gel de duș, apoi se clăti. Se șterse repede cu un prosop alb, pe care și îl și înfășură în jurul brâului. Din neatenție, se stropi cu apă pe păr, iar șuvițele lui arămii sclipeau ca niște pietre prețioase în lumina rece a lunii.

Îi era puțin foame. Cum nu știa să gătească, își comandă o pizza diavola. Un pic ironic, nu? Îi plăceau mâncărurile picante, care îi ardeau stomacul și îi aminteau de cele mai fierbinți camere ale torturii din iad. În afară de asta, trebuia să intre în tura de noapte și nu mai mânca nimic până a doua zi, dimineața. Nu că nu ar fi vrut, dar jobul de escortă de noapte nu îi permitea să miroasă a mâncare sau să scoată din corpul lui anumite gaze. Nu era o meserie pe care ar fi practicat-o mulți bărbați, dar era bănoasă, iar Amelia nu avea nimic de zis despre asta, dat fiind că David era un incub și cu asta se ocupa. Plus, multe cliente nici nu își aduceau aminte de el și nu trebuia să se culce întotdeauna cu ele.

Se uită la ceasul de pe perete care indica ora douăzeci și unu și cincisprezece minute, după care se întinse pe patul matrimonial din dormitor, își luă laptopul în brațe și începu să împuște niște zombii. Așa se relaxa el. Măcar mai uita de senzația de foame. Nu avea nimic în cameră decât un pat, un calorifer, o bibliotecă. În fața patului, pe un dulăpior, stătea un televizor care stătea rar pornit. Nici nu s-ar fi aprins dacă David nu s-ar fi așezat, din greșeală, pe telecomandă.

Rămase cu gura căscată când văzu ce știri se prezentau. Două tinere roșcate, cu pistrui, care purtau ochelari de vedere, fuseseră date dispărute în urmă cu aproximativ două zile. Le recunoscu imediat pe Dora și Mady, iar când auzi zgomotele pietricelelor care erau aruncate în geamul de la peretele din dreapta, își dădu seama că pe Amelia nu o mai văzuse de câteva ore bune. Se ridică din pat dintr-un singur salt și deschise fereastra, după care o auzi pe Amelia cum îl strigă:

- Descuie ușa de la intrare! Mi-am uitat cheile și avem o mare urgență! Am nevoie de ajutorul tău, te rog mult, iubitule!

Când le văzu pe Mira și pe Dora rănite, luă cheile din bibliotecă și coborî imediat la parter. Descuie și deschise ușa, pentru că iubita lui chiar avea dreptate: el chiar le putea ajuta. Poate nu avea o inteligență prea strălucită, dar avea la îndemână o mulțime de leacuri băbești pentru mușcături de demoni. Frumosul sucub îi povești repede cele întâmplate, iar el își dădu seama că Mira fusese mușcată de demonul schizofreniei. Rănile Dorei erau mai puțin grave, dar nu voia să le lase să se infecteze. Le curăță rănile, le dezinfectă, apoi le aplică o tinctură din aloe vera. În timpul ăsta, Amelia dădea frenetic din mâini și îi explica, foarte ingrijorată:

- Gemenele au citit instrucțiunile din carnețelul de lângă tabla Ouija și au ajuns în iad! Dacă lăsăm chestia asta să continue, suntem toți șapte intr-un mare pericol.

- Unde e Mady? Sunt căutate amândouă de poliție, vru să afle David.

O tăcere mormântală se așternu peste încăpere. Fața Dorei se înroși și izbucni într-un plâns și intr-un urlet de durere. La un moment dat, urla atât de tare încât nu o mai auzea nimeni. Doar ea mai știa ce e în sufletul ei. Se strădui din greu să îi răspundă lui David:

- A murit. Și este doar vina mea!

Mira o îmbrățișă pe Dora și îi spuse:

- Nu e deloc vina ta. Tu nu ai fi făcut niciodată asta conștient. E vina tablei ăleia nenorocite! Trebuie să scăpăm de ea, și asta cât mai repede.