Umbrele trecutului

CAP 1

Mereu mi-a plăcut sa nu fiu observata ,sa nu simt priviri asupra mea ,sa nu existe comparati care nu își au rostul . Am avut o pasiune spre pictura ,spre paradoxal ,spre tot ce ma face sa rad cu lacrimii ,spre ceea ce îmi face cel mai puțin rău.

Si m-am trezit din visare in momentul in care am ajuns in fața ușii dirigintelui . De data asta nu am făcut nimic rău ,ultima data cand am făcut ceva "rău" a fost cand am completat greșit foaia cu opționale si am chiulit de la ultima ora de geografie. Niciodată nu am fost un elev model si nici nu mi-am dorit sa fiu ,partea amuzanta este ca dirigintelui meu chiar îi pasa de reputația clasei. 

Am auzit un " Intră" si am simțit ca pana aici mi-a fost.

-Buna ziua, pentru ce m-ați chemat ?

Liniște ,prea multa liniște aproape ca mă sufoc in camera asta.

- De ce ai renunțat la olimpiada de biologie? Te putea ajuta ,putea sa îți asigure un viitor si tu ce faci ,renunți? Ce evoluție pe dumneavoastră domnișoară Carson aveam așteptări prea mari de la o eleva care nu ajunge nici măcar la media clasei.

Ce puteam spune .Aveam argumente, dar nu voiau sa iasă ,mă privea prea insistent așteptând un răspuns pe care nu avea să-l primească.

- Asta a fost decizia mea. Nu cred ca trebuie sa va dau explicații !

- Domnișoară Carson , nu uita ca eu te-am propus și ca tot eu am vorbit pentru tine ,chiar dacă nu credeam ca vei reuși.

Toate aceste trăncăneli mă oboseau și de ce mereu trebuie sa dau argumente pe care toți le știau deja.

- Vă mulțumesc pentru acest sacrificiu ,dar am ales sa renunț, acum pot pleca ?  ii spun clar si raspicat ,incepand sa ma enervez 

Eram deja sătulă de aceasta conversație si de criticile lui la adresa mea ,mereu avea ceva de comentat si nu de bine .

-Poți pleca. spune taios dupa cateva minute 

Nici nu ies bine din birou ca in fața mea apare Gray. Gray este cel mai bun prieten al meu, nu doar cel mai bun prieten este ca fratele meu . Pe lângă faptul ca este incredibil de uman are un simț a umorului incredibil de prost.  Ne-am împrietenit întâmplător acum 4 ani. Eram pe o bordura ,plângeam in liniște pentru a nu știu câta oara si Gray s-a pus lângă mine și a tăcut. Întrebandu-mă fără a scoate vreun cuvânt " Ce s-a întâmplat?" fiind pentru prima oara când după mult timp cuiva îi pasa.

În acea seara mi-am permis sa îi simt îmbrățișarea ,iar el a rămas acolo ,aici . 

- De ce te-a chemat ?

- Pfff , ghici?   știam ca a ascultat tot 

- Ce îi pasă lui ce faci tu?   îi venea sa pocnească de râs , renunțasem la olimpiada din cauza lui .

- Nu mai râde, vezi ca din cauza ta am renunțat ! și merg înainte fiind sigura ca el vine după mine 

- Cum așa?  Eu am fost cel care a spart ferestrele casei lui Winston ? râdea mai bine spus se sufoca de ras 

- Nu a fost vina mea ca mi-a dat  4 și că mi-a propus sa vin la el pentru pregătire.  De data asta râdeam si eu 

- O vai tu ,dar nu trebuia sa te ușurezi pe testul lui 

Gray râdea era un râs contagios pentru ca amândoi ne prăpădeam de râs , de credeam ca unul dintre noi va face pe el curând.

- Sigur nu vrei la toaletă? Că până acasă faci pe tine Gray ! ii spun abia respirând 

- Nu, sunt bine . Hai odată vreau acasă!!! spune alergând spre ieșire 

-Acum Făt -Frumos ! țip

Gray este genul de băiat zâmbăreț ,pozitiv ,ambițios, vede totul ca oportunitate este opusul meu. Îi plăcea sa cânte la chitară si spre surprinderea tuturor chiar suna foarte bine . Din cate știu a avut vreo 2 relații nereușite, până a cunoscut-o pe Emma . Cel mai mișto cuplu pe care îl cunosc. El un blond cu ochii verzi ,iar ea o șatena cu ochii albaștri incredibil . 

Autobuzul s-a oprit la stația unde Gray trebuia sa coboare si îl aud, adica il vad pentru ca ascult muzica.

- Vrei sa rămân cu tine? Ai tai sunt acasă azi . imi spune incet 

Da, ai mei erau acasă azi știam si chiar nu aveam chef de o discuție despre  cât de nelipsită de sens sunt ,dar nu voiam sa îi răpesc timpul lui Gray cu Emma .Mă descurcam o seara sper.

- Nu ,e in regulă . Du-te că se închid ușile. Pa Gray ! ii spun cu un zambet sigur pe mine ,chiar daca stiu ca nu ma crede in totalitate .

- Sigur e in regulă? Știu cum fac ai tai Ella . imi spune îngrijorat 

Știa mereu știa ,dar nu aveam sa îi răpesc micile momente cu Emma pentru mine .

- Da Gray e in regulă. ii spun incet cu un zambet dulce . Paa .

-Bine, dar daca e ceva mă  suni ,da? 

-Da! Acum pa, Gray!!!

-Bine! Pa, Ella!

 Ajung in fața casei .Luminile erau aprinse in toata casa ,arata aproape vie .Doar aproape ,din momentul in care am deschis ușa am rămas nemișcată .Se certau ca de fiecare dată, dar acum tata avea mana ridicata gata sa dea. Nu a dat , mă observase si cum ma observă, așa dispăruse din aria mea vizuala , rămânând doar mama care își ascundea lacrimile. Niciodată nu am știut cum sa gestionez aceasta situație, doar mă ascundeam seara in camera mea si îmi risipeam fricile prin plâns pana când  adormeam .  Acum nu mai pot plânge , nu pot simți nimic ,doar furie pentru nedreptate , pentru ca la fiecare cearta aud același reproș :  " Aș fi divorțat de tine ,dacă nu ar fi fost Ella !!". Mama era așezată pe canapea si o întreb precaută :

- Iar a băut?

-Mhmm...  spune si da din cap 

Doar atât putea scoate de la ea ,mereu același răspuns .Eram conștientă ca toate aceste certuri erau din cauza alcoolului si a lipsei lor de comunicare ,dar puteau încerca sa vorbească, să rezolve împreună, dar nu ...

- Bine , dacă ai ceva sa mă anunți sunt in camera mea învăț!

Familia asta nu a fost niciodată perfectă ,dar ar fi putut măcar încerca. Tata era pilot ,iar mama stewardesa cei drept nu prea stăteau pe acasă ,dar si când stăteau era la fel ca azi .