Născută la miezul nopții (Vol. II)

Capitolul 28

Ava

Mă așez la capătul canapelei, lângă Asael, înfofolită într-una din pături.

-Unde îmi este telefonul? întreb cu speranța că pot da de frații mei.

-Sus, în camera mea, adică cea în care te-ai trezit. Probabil este pe noptieră. îmi răspunde iar apoi urc rapid scările.

Deschid ușa, înhaț telefonul ce chiar este pe noptieră, apoi mă întorc.

Când ajung la baza scărilor, ușa de la intrare este trântită puternic de perete,iar aproximativ șase, urmând să mă analizeze fiecare.

-Dar ce puicuță frumoasă! spune șatenul cu ochii verzi, urmând să se apropie de mine.

-A-Asael?.. spun dandu-ma înapoi, însă șatenul mă prinde de talie.

-I-ați labele de pe ea, Elion. zice Asael după ce îi trântește un pumn zdravăn șatenului.

-După cum reacționează Asael,cu siguranță este Ava,fata de care are grijă și pe care o protejează. spune singurul blond venind mai aproape de mine.

-E mult mai frumoasă decât în poze. spune unul dintre cei trei bruneți, însă acesta are ochii negri.

-Ava îți mulțumește,Pasha. zice Asael zâmbind, înainte de a mă trage de mână spre canapea.

Mă așez înapoi, urmând să îl văd pe Pasha și alt brunet,cu ochii albaștrii, cum se așează lângă mine și Asael, ceilalți stând pe celelalte canapele.

Îmi deschid telefonul, uitând că am o poză de fundal cu mine,Alec și Ares, urmând să îl închid instant când simt că încep să îmi apară lacrimi în ochi.

Îl trag de tricou pe Asael, pentru a-i pune întrebarea ce mă tot macină.

-Hm?

-Ai cum să dai de Ares sau Alec..? întreb cu siguranță în glas, ignorând că toți ne privesc.

-Mi-au interzis să îți spun sau să îți arăt ceva despre e-. zice însă durerea mea de cap mă lovește instant,asta facandu-ma să gem , apoi să îmi aduc aminte de ce mă doare.

-Am venit cu un cadou la tine, frumoasa noastră Ava! îi aud vocea lui Gabe la ușa de la intrare.

Mă ridic ușor de pe canapea, urmând să văd un plic pe podea, lângă ușă.

Îl înhaț rapid, apoi mă arunc înapoi pe canapea.

Toți se îngrămădesc în jurul meu , iar apoi miros ceea ce este înăuntru.

-Miroase a sângele lui Alec.. . gândesc cu voce tare apoi îmi ridic panicată privirea spre Asael.

Scot cu mâinile trurande câteva poze, doar că fiecare este întoarsă invers.

O întorc pe prima,iar presimțirea ca s-au întâmplat ceva rău se adeverește.

Cadavrele lui Ares și Alec, străpunse de câte patru țepușe.

-Nu.. . spun înșirând toate pozele în poala mea,iar imagini cu mult sânge, cadavrele fraților și celor 4 muschetari, alături de cele ale animalelor, mă fac să tremur atât de violent, încât toate pozele cad pe podea. Spune-mi că nu-i adevărat,Asael. Spune-mi că toți sunt bine iar ăstea sunt doar niște minciuni. încerc să îl privesc pe Asael printre lacrimi, doar că acesta are capul lăsat în jos. Nu! strig ridicandu-ma,iar telefonul meu zboară fix în perete.

Toți înafara de Asael mă privesc,iar apoi îl privesc cu speranță.

-Spune-mi, Asael! strig disperată,asta facandu-l să își ridice capul.