𝑷𝒓𝒐𝒇𝒆𝒔𝒐𝒓𝒖𝒍.....𝑽𝒊𝒓𝒈𝒊𝒏!?✅

057

...
JungKook și-a chemat tatăl pentru a-i verifica perfurzia iubitului său. Însă atunci când sa întors în camera de tratament, a avut pare de un șoc. Iubitul său nu mai era unde la lăsat atunci când acesta a plecase. –Iubitule..? " Fuge repede la baie, sperând că este acolo însă Taehyung nu era nici unde" TATĂ.."Își strigă tatăl ce abia intrase în cameră" Taehyung..a fugit

–Huh?
"Privește prin jur și observă ceva ciudat pe pernă. Se apropie de pat și se uită mai atent la acea pernă" păr..
–Păr? "Întreabă nedumerit"
–A început să îi cadă părul fiule! Oamenii cu boli similare li se confirmă că sunt gravi bolnavii și devin conștienți de acest lucru atunci când începe să le cadă părul..

–Bietul de el.. Tată, trebuie să
îl găsesc cât mai repede!

–De acord! Starea sa în acest moment este critică! "Ce-i doi se duc în biroul lu' Jeon Jooe-n (tatăl lu' JungKook)pentru a verifica camerele de supraveghere." –Chiar a plecat..
–Fiule, gândește-te bine, unde ar putea să se ducă. În Seoul, acasă la noi? Sau într-un vre-un parc? Hm?

JungKook stă pe gânduri pentru câteva momente și brusc se gândește la locul unde s-au întâlnit pentru prima dată. –În pădurea de lângă casa noastră.. Acolo cred că sa dus..

–În pădure? De ce s-ar duce acolo?
–Nu sunt sigur, dar asta simt!
–Atunci să mergem-
–Voi merge singur tată!
–Ok, dacă îl găsești să îl aduci imediat la spital fiule, bine?
–Da, tată "Pleacă grăbit din birou apoi din spital. Sa urcat în mașina și a pornit grăbit spre pădure. După vre-o 10 minute, acesta a ajuns, a coborât din mașina apoi a început să alerge prin pădurea ce prin surprinderea sa era mai mare de cât își aducea el aminte. " TAEHYUNG!!?

Strigă cât de tare poate numele iubitului său. –IUBITULE, UNDE NAIBA TE-AI DUS? "Își duce mâinile în cap, le plimbă agresiv apoi se trage de păr însă dintr-o se aude un plânset răgușit și slab" Taehyung? TAEHYUNG-AH! IUBITULE TU EȘTI?

Urmărește vocea ce nu părea prea îndepărtată. A mers ce a mers însă acel plânset sa oprit brusc.JungKook privește prin jur și observă că era în fața unui copac iar jos, rezemat de acesta era chiar iubitul său. Cu picioarele la piept, plângând și suspinând –Iubitule "Se lasă pe vine în fața sa. A vrut să îl atingă însă Taehyung a început să plângă în hohote" –Nu.. Mă.. Atinge.. Nu..

–Iubire.. Eu sunt!
–Nu.. Nu.. Nu.. Nu.. Mă atinge.. NU! "Dezaprobă agresiv din cap" NU..
–Iubitule! Eu sunt JungKook, nu ai de ce să te temi de mine. Iubire? "Dă să îl atingă din nou dar își trage brațul atunci când îi observă trupul ce tremura de teamă." Nu te aș răni niciodată prostuțule "Începe și el să plângă" Iubitule.. Te rog privește-mă

–NU! PLEACĂ! PLEACĂ DRACU ODATĂ! PLEACĂ! "Își duce mâinile
în cap apoi începe să se lovească, JungKook prinzându-l imediat de mâini și oprindu-l" NU MĂ ATINGE.. TE IMPLOR.. NU MĂ RĂNI.. TE ROG!

–AISH.. NENEA, EU SUNT PUȘTIUL.. Din pădure.. Nu îți amintești de mine? "Taehyung își ridică ușor privirea, a clipit de câteva ori apoi a analizat persoana din fața sa" Eu su-"Nu mai apucă să își termine propoziția deoarece Taehyung i-a sărit în brațe" –Puștiule.. Tu ești!

–Mhm eu sunt.. "Îl face să îl privească" Chiar mă recunoaști?
–Mhm..
–Cine sunt?
–Puștiul din pădure..
–Atât?
–Nu.. Ești și JungKook iubitul meu

JungKook râde fericit. –Mă recunoști
–Firește.. JungKook.. Eu.. Eu.. Eu..
–Iubitule cum ai ajuns aici?
–E.. Eu "izbucnește într-un plâns puternic" Habar nu am Kook..
Eram în camera de tratament așteptându-te însă brusc m-am trezit în pădure.. Am fost atât de speriat

–E-n regulă iubitule, sunt aici acum
"Îl îmbrățișează" sunt aici cu tine
–Kook eu.. Chiar vreau să trăiesc!
–Iubitule.. "Plâng amândoi"

–Eu.. Vreau să trăiesc.. Chiar vreau să trăiesc.. Vreau să îl cresc pe Yi Joon.. Să fiu cu tine.. Mai am atâtea de făcut.. Nu pot muri acum Kook..

–Nu vei muri iubitule. Ai uitat? Trebuie să fim împreună mult timp!