Rock-ul amintirilor

Capitolul 3: Muzica

  M-am trezit de mirosul mâncării.
  Mi-am deschis ochii și Codrin nu mai era în brațele mele. Mă gândeam că face el de mâncare.
  Mă ridic de pe jos și mă duc în bucătărie. Acolo îl văd pe Codrin că face 4 ochiuri, clătite cu dulceață și 2 pahare cu suc.
   -Bună, Aida. Ai dormit 2 ore. Cum ai dormit?
   -Am dormit bibe. Pentru cine faci a doua porție? Te-ai împăcat cu Larisa?
   -Nu vreau să mă împac cu ea și a 2-a porție îi pentru tine. Sper să îți place, spune Codrin rușinându-se
   -Mulțumesc, dându-i un pupic pe obraz
  După mâncare, i-am zis lui Codrin că mă duc înapoi în camera mea ca să mai exersez la chitară și voce și mi-a sugerat să vin la el ca să repetăm împreună. Și am fost de acord. După ce m-am întors cu chitara, Codrin a făcut 2 bagaje.
   -Vine și Echo cu noi. El e prietenul meu cel mai bun și i-am zis că eu și Larisa ne-am despărțit și că ai venit tu să nu mă simt prost. Vrea să te cunoască. Și cu un drum, mergem la studio pentru a repeta piesele noastre.
   -No bine. Atunci mergem la studio.
  Și l-am așteptat pe Echo în fața blocului. Cum am terminat de fumat, a venit o mașină și a parcat în fața noastră.
   -Ăsta-i Echo. Hai sus!
Ne-am urcat și ne-am dus la studio. Ne-am făcut cunoștință cu Echo și cu Sonia și povesteam.
   -Frumos din partea ta că ai venit pentru a-l liniști pe Codrin din cauza acestei despărțiri, spune Sonia. Nu am crezut că Codrea va avea așa prietenă, întorcându-se la Codrin cu mândrie.
   -Sonia are dreptate. De când v-ați cunoscut, sunteți prieteni buni. Acum spune tu mie, Aida, cum ți-a venit ideea să cânți în fața oamenilor? Nu îți este frică?
   -Nu îmi este frică. De mică nu am avut frica asta. Iar despre muzică, am cântat în corul liceului, iar chitara am învățat de la o colegă.
   -Și logo-ul trupei tale? întreabă Sonia.
   -Eu și fratele meu ne-a venit ideea. Și ca să nu fie așa cum a zis frate-miu, am adăugat câte ceva. De aceea arată așa lofo-ul prezent.
  Cum vorbeam de muzica mea, am ajuns la studio, studioul fiind la Echo acasă.
  Ei lucrau pentru un album nou, iar eu încerc să scriu o piesă nouă.
  Între timp ce scriu o piesă nouă, primesc un apel. I-am răspuns și am pus pe difuzor.
   -Alo?
   -Aida din trupa Pride?
   -Eu sunt. Cu ce vă pot ajuta?
   -Vrem să cânți anumite piese. Te bagi?
  Pauză de liniște. Ce piese vrea să cânte, nu știu.
   -Care sunt piesele?
   -5 piese de la Queen, care le vrei tu și I feel you de la Schiller, dar poți cânta și piesele tale.
   -Love of my life, Who wants to live forever, The show must go on, Bohemian Rhapsody și We are the champions. În rest, mă bag. Când ar fi concertul și unde?
   -Peste 2 luni, în Oradea. Răsplata îi de 195 euro.
   -Bun. Mă bag, dar dacă mă fraieriți, aveți de-a face cu poliția. Înțeles?
   -Am înțeles. La-
  Am închis telefonul. Codrin, Echo și Sonia se uitau la mine.
   -Ce a fost asta? întreabă Echo mirat.
   -Vor să cânt oamenilor și m-am băgat. Și da, știu, îi o dată pe an.
  După 3 ore în studio, eu și Codrin am ajuns acasă, obosiți.
   -Aida? Ce faci în weekend?
   -Sunt liberă în weekend. De ce?
   -Aș vrea să îți arăt ceva frumos în weekend. Ce zici?
   -Aș vrea să văd.
   -Atunci, sâmbătă, la ora 5 după-amiază.
   -Bine.
  După ce ne-am salutat, am intrat în apartamentul meu, cu gândul la Codrin. Îi de treabă. Nu vreau să mă atașez repede la băieți. Am promis că nu voi mai accepta iubirea.

  Codrin's pov:

Îmi place de Aida. Nu pot să iau gândul de la ea. Nu știu dacă mă va accepta.

*End pov*

Ne-am culcat la aceeași oră ca să ne vedem peste 2 zile.

*Va continua*