Intâlnirea

1 0 0
                                    

Bună, sunt Nihan, și l am întâlnit pe al meu Kemal. Dar nu in realitate, incă.. l am visat! Simțeam ca el va fii sufletul meu pereche.. Ne întâlnisem întâmplător in acel cimitir, oare de ce intr un cimitir? Era un semn? Peste câțiva ani, povestea s a adeverit. Am fost la cimitir să i aprind o lumânare bunicului meu, și ce să vedeți.. uitasem bricheta, am fost întâmplător la primul om pe care l am văzut, un băiat chipeș, brunet, ochii verzi, și cu o fire foarte calmă, mi se dat bricheta lui, foarte dragut.. Și ce să vedeți? Nu era o întâlnire întâmplătoare, m a căutat anii la rând. Și ne am pus impreună peste nu foarte mult timp de la ,,aceea întâmplare🤭" Ne iubeam ca-n filme, și mi a promis iubire veșnică, păcat că a fost doar o promisiune, se îndepărtase de mine la fel cum mi a promis. Anii au trecut, și fiecare își făcuse viața, dar ce i drept, aveam o familie extraordinară și tot la el mă gândeam! L am căutat până l am găsit si am propus să ne întâlnim, el avea o cămașă neagră, carismatic 🤭ca și la început! Am inceput să vorbim in fiecare zi, lunile treceau, și mă gândeam numai la el.. nu cu mult după ce am vorbit la telefon am auzit un sunet de mașină, un fel de accident, nu știam ce se întâmplase ca a doua zi să aud că a murit.. M am dus la el la cimitir și simțeam cum îmi vorbea, și mi spusese că era beat, și că mă iubește... Mi s a topit inima la drept!! Nu se poate numi ,,Iubire Moartă" dar am simțit cum mor odată cu el!

Iubire Moartă Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum