Născută la miezul nopții (Vol. II)

Capitolul 6

-Mulțumesc că mi-ați spus. le spun în timp ce simt că somnul mă învăluie prea rapid, ajungând să adorm la pieptul lui Ares.

,, Sunt într-un loc alb,prea alb pentru ochii mei, așa că îmi închid ochii, începând să mă obișnuiesc cu lumina.

-Iubita mea! se aude o voce din spatele meu, ce mi-a lipsit atât de tare.

Mă întorc și o văd pe mama, căruia îi curg lacrimi pe obraji.

-Mami.. . spun în timp ce vine rapid spre mine,cu tata pe urmele sale.

-Iertati-ma că v-am lăsat acolo,singuri. spun în timp ce plâng la pieptul mamei.

-Sa nu îți mai ceri niciodată iertare pentru asta, prințeso. Tu nu ai fost de vină cu nimic,nici tu ,nici frații tăi. spune tata alaturandu-se îmbrățișării.

-V-am părăsit în momentul când aveați nevoie să fiu acolo.. .

-Nu ,iubita mea. Noi aveam nevoie să te știm departe, în siguranță alături de Alec și Ares. spune mama mangaindu-mi părul.

-Apropo,am văzut că tu și Ares sunteți aleși. spune tata posesiv,dar si amuzant dând sugestiv din sprâncene.

-Damien! strigă mama mustrător.

Acesta chicotește, în timp ce continui sa îi ascult respirația mamei.

-Mami,sunt în rai? Am murit? întreb speriată,nu vreau sa îi las pe Alec și Ares singuri.. .

-Nu, drăguțo! spune mama râzând încet. Tu acum dormi în brațele lui Ares, în timp ce el vorbește cu Alec,dat fiind faptul că ți-au spus despre noi, în timp ce ești în brațele alesului tău,noi îți putem apărea în vise fără probleme. spune mama mangaindu-mi părul.

Chicotesc în timp ce tata se joacă cu părul meu.

-Tocmai ai chicotit în realitate, Alec și Ares te privesc curioși. spune mama zâmbind.

-Mami, și lor le este dor de voi, puteți să îmi spuneți ceva , și să le transmit, dacă nu, faceți-l și pe Ares să doarmă, cât și pe Alec, vă rog , vorbiți și cu ei. spun în timp ce zâmbesc.

-Iți vom îndeplini dorința, scumpo. Însă doar de cateva ori. Cineva trebuie să te protejeze,nu pot dormii amândoi, însă acum le voi permite să vină acum,aici ,cu noi. spune mama înainte ca tata să bată din palme,iar frații mei să apară, fiind speriați cât și nedumeriți.

-Aici erai, comoară! spune Alec venind spre noi.

-Aici eram.. . spun în timp ce mama îi cheamă și pe ei 2 în îmbrățișare, urmând ca tata să fie cireașa de pe tort.

-Cat de mult ați crescut, drăguții mei... . spune mama în timp ce plânge ușor.

În următorul moment, simt cum ceva îmi picură în cap.

Tati plânge.

-Tati.. . spun în timp ce îl îmbrățișez pe el,lasandu-i pe cei 3 să vorbească.

-Ce faci, prințeso? spune jucându-se cu parul meu.

-Bine,dar tu? întreb în timp ce mama chicotește.

-Sunt fericit că te pot tine în brațe din nou, prințesa mea. spune în timp ce mă îmbrățișează, urmând să își pună obrazul pe creștetul capului meu.

Mă bucur de ultimile momente, urmând ca mama să zică:

-Ne-a expirat timpul pentru a va vedea, frumoșilor. Ne vom vedea curând și promitem că va vom avertiza în legătură cu viitoare pericole.

-Mama! Încă o întrebare! spune Alec zâmbind amuzat.

-Spune,puiule.

-Tata a ajuns în rai,sau în iad? spune urmând să izbucnim în râs.

-În rai,Alec! Mai face și vizite în iad când mă supără. spune în timp ce încep să se estompeze.

-Va iubim! se aude glasul tatei înainte să ne întoarcem în sufragerie."

În locul privirilor pline de lacrimi, zâmbete ni se așează pe fețe.

-Asta a fost uimitor! spun zâmbind.

-A fost, însă este ora de culcare! spune Alec înainte să mă gâdile.

Râd în timp ce Ares încearcă să mă salveze.

Înainte ca Ares să mă poarte în brațe până în camera mea, Alec îmi plasează un pupic pe frunte.

-Noapte bună, comoară. spune în timp ce eu și Ares intrăm în camera mea.

-Noapte bună,Alec. spun înainte ca Ares să închidă ușa.

După ce apride lumina, mă întreabă din priviri dacă mai trebuie să fac ceva sau închide lumina.

-O poți închide,chiar dacă nu îmi este somn. spun în timp ce acesta se aruncă în pat cu mine în brațe.

Râd amuzată, înainte ca acesta să mă ridice în brațe, punându-ma deasupra lui.

Îi zâmbesc înainte să mă pună pe abdomenul lui, privindu-ma și admirandu-ma .

Mă rușinez din-nou când acesta își pune palmele pe coapsele mele.
Îmi lasă câteva minute să mă obișnuiesc cu senzația, urmând să îmi revin la culoarea mea normală.

-Roșioara mea mică. spune zâmbind, urmând să se ridice, așezându-se cu spatele pe tablia patului.

Îi zâmbesc mai puțin rușinată când îmi apucă din-nou fundul în palme, trăgându-ma spre el.

Acesta îmi privește buzele cu poftă, înghițind în sec apoi.

-Iubito?

-Hm? spun jucându-ma cu degetul pe cicatricea de sub numele meu.

-Ești atât de frumoasă.. . îmi spune înainte să își ridice palmele, apucându-mi talia.

Îi zâmbesc, urmând ca el să îmi răspundă cu alt zâmbet.

Scuzați eventualele greșeli.

Cât mai multe păreri în comentarii iar un vot m-ar ajuta enorm.❤️