Sunt albastra
Dar te vad portocaliu
Și mă transformi in roșu
Când îți scriu
Atunci când tu nu vrei,
Crezi că poți fi orice culoare
Că eu rămân albastra
Ca o floare
Dar mă înroșești
Și mă doare
Și urlu și tip
Dar tot la tine in brațe sar
Poate că albastru,
Așa profund cum e,
S-a saturat sa fie singur
Și acceptă să fie orbit și zăpăcit
De roșu aprins.
Dar cat sa tina?
Poate până redevin albastru
Și te pot privi cu raceala
Și rațiune
Poate atunci vei crede
Că iubirea noastră flamanda
A evoluat într-u' câtva
Dar va fi cea mai mare iluzie a ta.
In clipa in care te voi putea privi așa cum ești
In clipa in care voi fi mai bine
Și nu mă voi mai lasă sfâșiată de rănile copilăriei mele
Atunci te voi privi clar
Și voi realiza cine ești
Și dacă roșu vine de la tine
Sau din mine.
YOU ARE READING
Poezii
PoetryDespre sentimentele nobile ori murdare din noi , ce le strangem pana ne simtim goi . Si despre eliberare ,planset si uitare . Despre o gluma buna si o toana proasta ...toate descriu povestea mea si poate si pe-a voastra .
